Democrația nu e gratis - jurnal de pe frontul buzoian

16 minute read

Am fost crescut într-un mod tradițional românesc, cu bunele și relele care vin la pachet. Pe cele bune am încercat să le păstrez: dă bună ziua, vorbește frumos, nu jigni, ajută-i pe ceilalți. De cele rele am încercat cu greu să scap. Unul dintre cele mai rele este ceea ce auzim foarte des în copilărie: vezi-ți de treaba ta, taci din gură, nu te băga, nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala, nu te pune cu șeful, ascultă de ăla mai mare. Sunt lucruri cu care de la o vârstă n-am mai rezonat deloc și de care am scăpat în timp.

Am o aversiune puternică față de umilința clasică românească exprimată prin lucrurile rele de mai sus și pe care părinții noștri ni le livrează cu cele mai bune intenții. Venind din comunism, generațiile părinților și bunicilor mei au știut foarte bine un lucru: că trebuie să tacă, să se supună și să nu conteste autoritatea. Asta le asigura de multe ori chiar supraviețuirea, deci nu trebuie să ne mire - această strategie era una adaptată la contextul respectiv. Între timp lucrurile s-au schimbat, iar generația mea nu mai trăiește în același mediu. Acum nu numai că nu ne mai poate impune nimeni să tăcem, dar avem responsabilitatea de a nu tăcea, de a nu ne supune celor care încă se cred în comunism. Primari, baroni locali sau județeni, consilieri locali cu gura mare, oameni de afaceri cu statul - sunt mulți care cred că lucrurile au rămas ca acum 40 de ani. Fosta nomenclatură se zbate și nu vrea cu niciun chip să se adapteze la secolul 21.

Am niște experiențe foarte personale cu lucrurile astea și o să le descriu în continuare în speranța ca ele vor inspira alți oameni să-și ia viața în propriile mâini și să nu se mai supună autorității neoficiale din zilele noastre.

Proces cu Primăria Lopătari

Statul român garantează accesul cetățenilor săi la informațiile publice cu care diverse instituții lucrează. Legea 544/2001 există fix pentru a asigura aceste drepturi. Ei bine, primăria din comuna mea natală, Lopătari, nu vrea să respecte aceste drepturi. Am cerut câteva astfel de informații, dar nimeni nu a catadicsit să-mi ofere vreun răspuns. Din această cauză am depus reclamații administrative la domnul primar al comunei Lopătari - din nou, nimeni nu a catadicsit să-mi răspundă în vreun fel.

Astfel de practici se făceau în comunism. Atunci nu era treaba cetățeanului cum lucrează statul, treaba lui era să producă și să tacă din gură. Nu mai trăim în comunism, iar cetățeanul are alt statut față de cel pe care îl avea atunci. Acum statul trebuie să lucreze cu cetățeanul și pentru cetățean. Nu și la Primăria Lopătari, unde cineva de la vârful unei piramide închipuite nu vrea să lucreze cu cetățenii. Așa că am depus o plângere în instanță la Tribunalul Buzău și o sesizare la Avocatul Poporului pentru nerespectarea dreptului meu de a avea acces la informațiile publice cu care primăria Lopătari lucrează. Este ridicol că în secolul 21 trebuie să ne luptăm cu conducătorii noștri pentru astfel de lucruri, este o lipsă totală de respect pentru cei care-și plătesc dările la timp.

Să vă spun una tare pe care am auzit-o: da, mă Claudiu, dar când o să câștigi procesul primăria trebuie să plătească tot din banii noștri. În primul rând, prin acest proces vreau să obțin documentele pe care le-am cerut. Nu vreau bani de la Primăria Lopătari, nu vreau pedepsirea nimănui - vreau ceea ce mi se cuvine și ceea ce am cerut din prima clipă: informații publice. În al doilea rând, este o enormă anomalie să nu tragi la răspundere instituțiile statului doar pentru că ele funcționează cu banii tăi. Instituțiile trebuie să se reformeze, să respecte cetățeanul, să lucreze eficient, să folosească banii cum trebuie, nu să se folosească de tertipuri, nu să se comporte arogant cu cei care-și plătesc dările.

Dacă vreți să urmăriți parcursul procesului găsiți totul public pe site-ul Tribunalului Buzău. Pentru o transparență maximă atașez aici cele 2 cereri de documente publice la care primăria n-a vrut să-mi răspundă, precum și cele 2 reclamații administrative - ca să nu existe loc de interpretare, dar și ca model pentru cei care vor să facă același lucru.

PDF Prima cerere informații publice Descarcă

PDF A doua cerere informații publice Descarcă

PDF Prima reclamație administrativă Descarcă

PDF A doua reclamație administrativă Descarcă

Între timp mi s-a răspuns și de la Avocatul Poporului, de unde mi s-a comunicat pe scurt că ei pot ajuta o persoană fizică în ceea ce primăria face, nu în ce nu face. Sesizați ce repede se spală pe mâini? Probabil dacă sesizam pentru ceva ce primăria a făcut îmi ziceau că ei pot interveni doar dacă primăria nu a făcut - comicărie românească. Sunt recunoscător totuși că au menționat că s-au adresat Primăriei Lopătari în cauza mea.

PDF Răspuns Avocatul Poporului Descarcă

Fără fonduri europene în Comuna Lopătari

Am arătat mai sus de ce conducerea actuală a primăriei Lopătari nu este un partener al cetățeanului în buna guvernare a acestei comune cu un potențial extraordinar. Nici conducerile anterioare n-au fost capabile să provoace o evoluție pe aceste meleaguri, ba chiar au făcut toată situația și mai gravă. În mandatul fostului primar Viorel Dascălu, Primăria Lopătari a intrat între anii 2004 - 2008 într-o groapă foarte adâncă: din cauza fraudării unor fonduri Sapard destinate asfaltării drumului comunal dintre Luncile și Terca, comuna nu mai poate accesa Fonduri Europene de niciun fel. Asta a tot circulat ca un zvon, conducerea actuală nefiind capabilă să explice oamenilor ce și cum, lăsând totul în coadă de pește și confuzie.

Din nou tot cetățenii trebuie să clarifice situația. În urma unor dialoguri lungi cu AFIR Buzău și Centrul Regional Constanța (fostul Sapard), mi s-a răspuns la o petiție pe care am făcut-o pentru a clarifica această situație. Aparent mai este o sumă destul de mare de rambursat (moment până în care atragerea de Fonduri Europene este blocată), iar una din extrem de puținele modalități ca ea să fie plătită este prin fonduri guvernamentale. Lopătari nu este singura comună care a trecut prin asta: vecinii de la Gura Teghii au trecut prin același lucru (cu o datorie și mai mare!) și au reușit acoperirea datoriei prin modalitatea despre care am vorbit. În peste 11 ani de zile actuala conducere n-a reușit să facă același lucru.

Pentru o transparență maximă atașez aici răspunsul AFIR în chestiunea prezentată, ca să nu existe loc de interpretare, dar și pentru potențialii candidați la fotoliul de primar de la anul. Am văzut deja că unii se bat cu pumnul în piept că fac și dreg dacă sunt aleși, fără să aibă habar de situația pe care tocmai am prezentat-o.

PDF Răspuns petiție AFIR Descarcă

Petiție vizavi de reabilitarea DJ 203K

203K este un drum județean care traversează Valea Slănicului de Buzău. Un drum extrem de bombardat, care nu prea a primit atenție din partea Consiliului Județean Buzău, autoritatea care-l administrează. De curând însă au început într-un sfârșit să-l reabiliteze, prilej de mare veselie electorală printre conducătorii județului. Fix înainte de alegerile europarlamentare din 2019, băieții deștepți s-au apucat să decoperteze zeci de km din acest drum, lăsând circulația în haos. Praful de nedescris a intrat în plămânii tuturor celor care aveau treabă prin zonă, dar mai ales în cei ai locuitorilor din comunele pe care drumul le traversează. Semafoarele care durau un număr nerezonabil de minute erau constant ignorate de șoferii grăbiți și nesupravegheați de niciun echipaj de poliție. Muncitorii nu aveau echipament de protecție, riscându-și sănătatea. O grămadă de anomalii și reglementări ignorate de constructorul drumului care pur și simplu nu pot fi ignorate și de cetățeni.

Așa că am adresat o petiție mai multor instituții care aveau o tangență mai mică sau mai mare cu reabilitarea acestui drum și cu buna desfășurare a lucrurilor. A durat mult până am primit toate răspunsurile, am să le detaliez pe fiecare în parte. Atașez mai întâi un exemplar din petiția mea:

PDF Petiție reabilitare DJ 203K Descarcă

„Nu e treaba noastră”

Următoarele instituții mi-au comunicat elegant că problema noastră de la Buzău nu e treaba lor, lucru la care mă așteptam. Numai când citesc numele acestor autorități mă revolt că nu au nicio putere, atribuție, competență sau responsabilitate vizavi de un drum județean în lucru - ceva este destul de greșit în legislația acestei țări:

  • Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere
  • Ministerul Transporturilor

Iată aici răspunsurile lor oficiale, spre analiza oricui e interesat:

PDF Răspuns petiție DJ203K - CNAIR Descarcă

PDF Răspuns petiție DJ203K - Ministerul Transporturilor Descarcă

Ministerul Afacerilor Interne mi-a dat același răspuns, cu mențiunea că au redirecționat petiția la Prefectura Buzău, unde o trimisesem și eu anterior.

PDF Răspuns petiție DJ203K - MAI Descarcă

Dialog la IPJ Buzău

La un moment dat un inspector de la IPJ Buzău m-a contactat la telefon pentru stabilirea unei întâlniri pe subiect. Conversația a început într-un mod destul de comic („sunteți acasă?”), iar după câteva telefoane prin care n-am reușit să ne sincronizăm pe Valea Slănicului, am fost căutat de un echipaj de Poliție pentru a primi o invitație forțată la IPJ Buzău. Exact ca-ntr-un film deja celebru, mi s-a făcut o invitație pe care n-am putut-o refuza :)

Acolo am stat de vorbă cu un respectivul inspector care a fost destul de amabil în a-mi explica că nu se poate face mare lucru. Mi-a comunicat că au avut o discuție cu șeful de șantier în cadrul căreia i s-au prezentat plângerile mele și în urma căreia el a promis solemn că se vor rezolva. Am discutat despre multe lucruri, printre care:

  • nu există posibilitatea tehnică de a adapta timpii pe timp de zi și pe timp de noapte (desigur, doar nu trăim în secolul 21)
  • nu se poate asigura prezența permanentă a unui echipaj pe tronsonul respectiv, că nu sunt destui colegi în teritoriu (iar inițiativă pe partea asta zero)
  • când au fost ei pe teren chiar în spatele lor era o mașină care uda sectorul de drum aflat în lucru (ce coincidență, domnule, să se ude fix când e inspecție!)
  • s-a terminat apa și n-au putut să ude mai mult carosabilul în lucru (trăim în deșert, nu avem râul Slănic în apropiere)

Tot timpul am avut sentimentul că inspectorul ia partea constructorului. La orice reclamam, el se transforma în avocatul Consiliului Județean și al constructorului, ceea ce mi-a dat aceeași senzație de inutilitate pe care am mai avut-o. Și ca om, nu neapărat în calitate de inspector de Poliție, domnul părea că nu poate rezona cu problema oamenilor din teritoriu. Mi-a povestit despre asfaltarea unei străzi din oraș (nu există grad de comparație), iar în cadrul discuției despre faptul că șoferii trec pe roșul semafoarelor de pe drum mi-a replicat că „se trece și-n oraș pe roșu”. Lucru adevărat probabil, dar destul de greu de acceptat în contextul nostru. Chiar i-am zis că mai bine le scoatem pe toate și lăsăm legea junglei să guverneze totul. În momentul ăla mi-am cam dat seama că am bătut DJ 203K cu pricina ca să discutăm cam degeaba, că am fost chemat acolo doar ca să se bifeze răspunsul oficial.

Sincer nu am ce să reproșez mai mult IPJ, cu atât mai mult domnului cu care am discutat. Dar, așa cum am scris și într-o declarație de la fața locului, nu cred că s-au luat măsurile necesare după ce ei au avut discuția cu șeful de șantier. La fel ca instituțiile cu nume pompoase de mai sus, se pare că nici Poliția nu are vreo putere sau inițiativă de a asigura ceva pe DJ 203K. „Nu se poate face nimic” pare să fie un răspuns general pe care cetățeanul îl primește la raportarea problemelor din teritoriu.

Atașez aici și răspunsul oficial scurt primit după discuția avută:

PDF Răspuns petiție DJ203K - IPJ Buzău Descarcă

Inspecția Muncii

Petiția mea a fost redirecționată de către MAI sau Prefectură și la Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău. De aici mi s-a comunicat că s-au făcut niște controale și că s-au constatat niște neconformități la fața locului - ce surpriză. Ei zic că au dispus măsurile necesare și că au redirecționat problema la Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomița, pentru că acolo are sediul social constructorul.

Redirecționările astea nu fac decât să paralizeze pedepsirea celor care încalcă legea și să le dea timp de reacție. Legile noastre trebuie adaptate pentru reacții și soluționări rapide, nu pentru scăparea facilă a celor care nu-și desfășoară activitatea în condiții legale și de siguranță pentru muncitori. Poate nu întotdeauna muncitorii își dau seama de măsurile pe care trebuie să le ia pentru a nu le fi afectată sănătatea pe termen lung, dar constructorul are obligația legală și morală să aibă grijă de acei muncitori.

Între timp mi-au răspuns și cei de la ITM Ialomița, care mi-au dat copy-paste niște definiții și mi-au zis că e treaba celor de la Buzău. Vedeți schema? Cei de la Buzău mă trimit la Ialomița, iar cei de la Ialomița mă trimit la Buzău. Atașez ambele răspunsuri oficiale primite de la ITM Buzău și ITM Ialomița:

PDF Răspuns petiție DJ203K - ITM Buzău Descarcă

PDF Răspuns petiție DJ203K - ITM Ialomița Descarcă

Aroganța Consiliului Județean Buzău

Să vorbim și despre răspunsul cel mai important și cel mai așteptat, cel al Consiliului Județean Buzău. Petiția mea a fost o nouă ocazie prin care această instituție să se spele pe mâini de orice soluție pentru problemele oamenilor, o nouă ocazie prin care să promită a mia oară că „se rezolvă”.

Într-un exces de aroganță, CJ Buzău îmi recomandă cu o atitudine de superioritate să fac sacrificii. Ce simplu e să ceri altora sacrificii, să le spui oamenilor îngropați în praf de luni bune că asta e, n-o să muriți din oleacă de disconfort. Adresarea este de undeva de sus, „in viitor, sa beneficiati de un drum modernizat” - de parcă domniile lor nu or să bată acel drum în scopuri electorale și politice.

Mai zic ei acolo că excesul de praf „se creeaza din cauza nerespectarii vitezei maxime de deplasare, de 40km/h”. Este evident că domnii de la județ habar nu au cât de grea e situația din teren - la fel ca pe DJ 203K, și-n mintea lor bate vântul care rostogolește praful ăla până-n ochi și plămâni. Apoi viteza pe care ei o specifică - nu știu câți puteau merge cu acea viteză fără să-și dezmembreze mașinile în mers - erau porțiuni unde nu aveai cum să mergi cu viteza aia.

Aroganța continuă prin formulări precum „aceste institutii nu pot fi in spatele fiecarui cetatean pentru a-i corecta comportamentul sau a-l apara 24h din 24h”. Dar nici nu am cerut asta, domnilor de la județ, am cerut să văd un echipaj patrulând în zonă pentru a putea fi reportate prompt și ușor situații de genul celei descrie de mine, când un cetățean mi-a aruncat o piatră-n parbriz. Sunt sigur că înțelegeți asta, dar alegeți să bagatelizați sugestiile cetățenilor direct afectați de inactivitatea instituțiilor abilitate.

Au mai zis despre cele 2 porțiuni din DJ203K de la Mânzălești și Lopătari care s-au rupt anul ăsta că n-au primit fonduri de la Guvern. Parcă era în atribuția Consiliului Județean să repare acest drum, iar punem placa cu „nu sunt fonduri”? Mereu aceeași scuză care lasă drumurile din comunele de pe cursul superior al Slănicului într-o stare de continuă degradare. Despre situația sectorului dintre Luncile și Plaiul Nucului, Consiliul Județean zice că a constatat niște nereguli, că va trage la răspundere transportatorul care a deteriorat drumul prin nerespectarea tonajului maxim admis și că va interveni cu utilaje pentru remediere. Aceleași promisiuni care nu se văd deloc pe teren și pe care votanții din nordul județului Buzău au fost obligați să le înghită ca pe niște pastile obligatorii de inimă.

Iată și răspunsul oficial pe care Consiliul Județean a catadicsit să mi-l trimită doar ca să scape de mine. Până nu-i sancționăm la vot, acești oameni nu vor face nimic pentru comunele noastre de la marginea Munților Buzăului. Indiferent de scuzele vehiculate, prin distrugerea infrastructurii și lipsa de investiții, Lopătari și Mânzălești vor rămâne izolate, depopulate, mereu la mila baronilor județeni.

PDF Răspuns petiție DJ203K - Consiliul Județean Buzău Descarcă

Concluzii

Am detaliat aici demersurile mele în a înțelege și a cere lămuriri pentru probleme reale din teritoriu pentru că e momentul să nu mai tac. E momentul să tragem de mânecă și să sancționăm lipsa de bun simț a instituțiilor care trebuie să ne reprezinte. Eu m-am săturat de aroganța celor care se cred stăpâni pe aceste meleaguri buzoiene și am să fac tot ce-mi stă în putință pentru a clarifica lucrurile și a provoca o schimbare. Lucrul ăsta este la îndemâna oricui! Oricine e nemulțumit de cum merg lucrurile în zona în care trăiește poate și trebuie să pună presiune pe cei care ne conduc: să respecte legea, să pună la dispoziție documente, să nu mai fie aroganți.

Este momentul să ne trezim și să ne luăm satele, comunele și județele înapoi. Prin implicare și asumarea responsabilității putem produce o schimbare. Închipuiți-vă că încă 100 de oameni ar face lucrurile de mai sus în județul Buzău. Apoi fiecare convinge alți 2 oameni să facă același lucru - credeți că dorințele noastre ar mai putea fi ignorate ca până acum? Credeți că nu s-ar găsi soluții pentru infrastructură, reabilitarea școlilor, stimularea investițiilor? Credeți că am mai fi obligați să plecăm din țară, abandonându-ne părinții, prietenii, bunicii și copiii?

Acum e momentul, azi. Oricine poate face astfel de petiții la județ, oricine poate folosi Legea 544 pentru a cere informații publice și a scoate adevărul la iveală. Exersați-vă obligațiile civice pur și simplu cerând primăriilor voastre lucrurile pe care eu le-am cerut primăriei mele. Este gratis, este simplu și este cea mai rapidă modalitate de a transmite aleșilor: hei, eu exist și vreau să-mi fie respectate drepturile așa cum și eu respect legile.

Dacă ai nevoie de ajutor cu orice, mă poți contacta sau urmări pe Facebook. Spor la treabă!

Actualizări

  • octombrie 2019: după primul termen în procesul cu Primăria Lopătari, mi s-a pus la dispoziție un teanc de documente. Urmează o perioadă de analiză, în funcție de care voi decide cum va continua procesul
  • septembrie 2019: după toată această tiradă se pare că lucrurile au început să se miște mai repede la lucrările de pe DJ 203K. Mai repede, nu neapărat mai bine - calitatea rămâne de văzut. Nu-mi fac neapărat speranțe să cred că încăpățânarea mea a avut vreun aport, dar nici nu mă voi opri din ceea ce fac - este doar începutul