Lecția lui Iohannis: puterea îmbată
Pe Klaus Iohannis, președintele României care a demisionat astăzi, l-am votat de două ori. Mai mult decât atât, i-am apărat și lui voturile în secția de votare, deși eram reprezentantul altui partid. A început bine, a dat de greu, a luat decizii care mi s-au părut greșite, a devenit antipatic. Așa au trecut 10 ani de zile, un timp îndelungat în care generația mea s-a maturizat și s-a pus pe picioare.
Cea mai importantă lecție pe care ne-a predat-o profesorul Iohannis este despre puterea care îmbată. Am văzut-o la el și am văzut-o la oameni care mi-au fost alături și care au fost înghițiți de vârtejul politic în care am intrat împreună. Puterea potențează, puterea transformă și puterea scoate la iveală caracterul. Puterea hrănește dorința de a construi pentru ceilalți, dar hrănește și orgoliul, mândria, lăcomia.
La finalul unui război mulți luptători scot capul la iveală, la fel și la finalul mandatelor de președinte sau primar. Președintele și primarul împart ambii aceeași soartă: ștampila este pusă nemijlocit pe numele lor. Nu te poți ascunde după un paravan partinic, sub o listă cu mulți oameni sau în spatele vreunui lider vremelnic. Liderul ești tu însuți, cu numele tău la vedere, și trebuie să te ridici la acel nivel care este necesar. Și mai important e să nu decazi de acolo, ci să rămâi pentru oameni un model de urmat, un etalon de anduranță, un vehicul de progres.
Oricine poate critica președintele și primarul la final de mandat, dar toți ar trebui să ne punem întrebarea: am făcut tot ce am putut ca el să fie un președinte sau primar de succes? Sau i ne-am împotrivit ca să avem apoi ce învinovăți pentru propriul insucces?
Lăsați pietrele jos și puneți mâna pe treabă, ajutați-vă primarul și președintele să aibă succes. Succesul lor va fi și succesul fiecăruia dintre voi.
