Jurnal de pe frontul buzoian

Comuna Lopătari din județul Buzău este casa mea. Aici am fost crescut de părinți simpli cu rădăcini în zonă, aici am fost educat de învățători și profesori demni. Aici mi-am petrecut majoritatea concediilor și aici m-am întors în 2019 când am decis împreună cu soția mea să ne stabilim pe plaiurile noastre natale.

Am fost crescut într-un mod tradițional românesc, cu bunele și relele care vin la pachet. Pe cele bune am încercat să le păstrez: dă bună ziua, vorbește frumos, nu jigni, ajută-i pe ceilalți. De cele rele am încercat cu greu să scap. Unul dintre cele mai rele este ceea ce auzim foarte des în copilărie: vezi-ți de treaba ta, taci din gură, nu te băga, nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala, nu te pune cu șeful, ascultă de ăla mai mare. Sunt lucruri cu care de la o vârstă n-am mai rezonat deloc și de care am scăpat în timp.

Am o aversiune puternică față de supunerea oarbă exprimată prin cele de mai sus pe care părinții noștri ni le livrează cu cele mai bune intenții. Venind din comunism, generațiile părinților și bunicilor mei au știut foarte bine un lucru: că trebuie să tacă, să se supună și să nu conteste autoritatea. Asta le asigura de multe ori chiar supraviețuirea, deci nu trebuie să ne mire - această strategie era una adaptată la contextul respectiv. Între timp lucrurile s-au schimbat, iar generația mea nu mai trăiește în același mediu. Acum nu numai că nu ne mai poate impune nimeni să tăcem, dar avem responsabilitatea de a nu tăcea, de a nu ne supune celor care încă se cred în comunism. Primari zeloși, baroni locali sau județeni, consilieri aroganți, oameni de afaceri cu statul - sunt mulți care cred că lucrurile au rămas ca acum 40 de ani. Fosta nomenclatură se zbate și nu vrea cu niciun chip să se adapteze la secolul 21.

Slaba administrare a comunei Lopătari

Am niște experiențe personale cu lucrurile de mai sus. De-a lungul timpului am avut diverse demersuri referitoare la lucrurile care merg prost în comuna mea natală, Lopătari - am să le descriu în detaliu în acest mic jurnal cu speranța că ele vor inspira alți oameni să-și ia viața în propriile mâini și să nu se mai supună autorității neoficiale din zilele noastre. Democrația nu e gratis, e nevoie de vigilența, curajul și acțiunile noastre concrete pentru ca democrația să supraviețuiască și să funcționeze în interesul tuturor cetățenilor României.

Comuna Lopătari are un potențial extraordinar de a deveni un loc în care să trăiești liniștit, bucurându-te de condițiile secolului 21. Situată la poalele Munților Buzăului și având pe teritoriul său numeroase atracții turistice, comuna se poate auto-susține și poate evolua pentru a oferi locuitorilor o viață bună. Din păcate, după revoluție comuna a fost slab administrată de mai toți primarii - prioritățile nu-au fost setate corect, fondurile publice n-au fost folosite eficient. Ba mai mult, Primăria Lopătari a intrat în niște datorii care i-au pecetluit soarta, după cum veți vedea în continuare.

Refuzul furnizării de informații publice

Statul român garantează accesul cetățenilor săi la informațiile publice cu care diverse instituții lucrează. Legea 544/2001 există fix pentru a asigura aceste drepturi. Ei bine, primăria din comuna Lopătari nu a vrut să respecte aceste drepturi. Am cerut câteva astfel de informații, dar nimeni nu a catadicsit să-mi ofere vreun răspuns. Din această cauză am depus reclamații administrative la domnul primar al comunei Lopătari, Vasile Lefter - din nou, nimeni nu a catadicsit să-mi răspundă în vreun fel.

Astfel de practici se făceau în comunism. Atunci nu era treaba cetățeanului cum lucrează statul, treaba lui era să producă și să tacă din gură. Nu mai trăim în comunism, iar cetățeanul are alt statut față de cel pe care îl avea atunci. Acum statul trebuie să lucreze cu cetățeanul și pentru cetățean. Nu și la Primăria Lopătari, unde cineva de la vârful unei piramide închipuite nu vrea să lucreze cu cetățenii. Așa că în septembrie 2019 am depus o plângere în instanță la Tribunalul Buzău și o sesizare la Avocatul Poporului pentru nerespectarea dreptului meu de a avea acces la informațiile publice cu care primăria Lopătari lucrează. Este ridicol că în secolul 21 trebuie să ne luptăm cu conducătorii noștri pentru astfel de lucruri, este o lipsă totală de respect pentru cei care-și plătesc dările la timp.

Să vă spun una tare pe care am auzit-o: da, mă Claudiu, dar când o să câștigi procesul primăria trebuie să plătească tot din banii noștri. În primul rând, prin acest proces vreau să obțin documentele pe care le-am cerut. Nu vreau bani de la Primăria Lopătari, nu vreau pedepsirea nimănui - vreau ceea ce mi se cuvine și ceea ce am cerut din prima clipă: informații publice. În al doilea rând, este o enormă anomalie să nu tragi la răspundere instituțiile statului doar pentru că ele funcționează cu banii tăi. Instituțiile trebuie să se reformeze, să respecte cetățeanul, să lucreze eficient, să folosească banii cum trebuie; nu să se folosească de tertipuri, nu să se comporte arogant cu cei care-și plătesc dările.

Detaliile procesului sunt publice pe site-ul Tribunalului Buzău. Pentru o transparență maximă atașez aici cele 2 cereri de documente publice la care primăria n-a vrut să-mi răspundă, precum și cele 2 reclamații administrative - ca să nu existe loc de interpretare, dar și ca model pentru cei care vor să facă același lucru.

Prima Descarcă și a doua Descarcă cerere de informații publice

Prima Descarcă și a doua Descarcă reclamație administrativă

Între timp mi s-a răspuns și de la Avocatul Poporului, de unde mi s-a comunicat pe scurt că s-au adresat Primăriei Lopătari în cauza mea.

Răspuns Avocatul Poporului Descarcă

Adresa Primăriei Lopătari la Avocatul Poporului Vezi

Răspuns final Avocatul Poporului Vezi

Rezultat: După primul termen al procesului, în martie 2020, Primăria Lopătari mi-a pus la dispoziție documentele cerute - am detaliat asta aici. O consider o victorie a cetățeanului în lupta pentru normalitate cu instituțiile obtuze ale statului, o dovadă că prin instanță cetățeanul are putere. Așa cum promisesem unor angajați ai Primăriei, am renunțat la proces după ce am prmit ceea ce am cerut. După încheierea procesului, Primăria Lopătari a trimis o adresă la Avocatul Poporului, iar aceștia au revenit cu o confirmare la mine, ceea ce este de apreciat.

Restricție de la fondurile europene

Am arătat mai sus de ce conducerea actuală a primăriei Lopătari nu este un partener al cetățeanului în buna guvernare a acestei comune cu un potențial extraordinar. Nici conducerile anterioare n-au fost capabile să provoace o evoluție pe aceste meleaguri, ba chiar au făcut toată situația și mai gravă. În mandatul fostului primar Viorel Dascălu, Primăria Lopătari a intrat între anii 2004 - 2008 într-o groapă foarte adâncă: din cauza fraudării unor fonduri Sapard destinate asfaltării drumului comunal dintre satele Luncile și Terca, comuna nu mai poate accesa Fonduri Europene de niciun fel. Asta a tot circulat ca un zvon, conducerea actuală nefiind capabilă să explice oamenilor ce și cum, lăsând totul în coadă de pește și confuzie.

În urma unor dialoguri lungi cu AFIR Buzău și Centrul Regional Constanța (fostul Sapard), mi s-au transmis clarificări pe această situație. Aparent mai este o sumă destul de mare de rambursat (moment până în care atragerea de Fonduri Europene este blocată), iar una din extrem de puținele modalități ca ea să fie plătită este prin fonduri guvernamentale. Lopătari nu este singura comună care a trecut prin asta: vecinii de la Gura Teghii și alte comune au trecut prin același lucru (cu o datorie și mai mare!) și au reușit acoperirea datoriei prin modalitatea despre care am vorbit. În 12 ani de zile actuala conducere n-a reușit să facă același lucru.

Pentru o transparență maximă atașez aici răspunsul AFIR în chestiunea prezentată, ca să nu existe loc de interpretare, dar și pentru potențialii candidați la fotoliul de primar de la anul. Am văzut deja că unii se bat cu pumnul în piept că fac și dreg dacă sunt aleși, fără să aibă habar de situația pe care tocmai am prezentat-o.

Răspuns petiție AFIR Descarcă

Transportul public către Terca și Ploștina

Am povestit mai sus cum o fraudă cu bani europeni a blocat întreaga comună Lopătari. Mai mult, lucrările făcute atunci au ost de mântuială, asfaltul dispărând cu desăvârșire, lăsând în urmă un drum greu practicabil, Drumul Comunal 159. Acest drum este folosit ca scuză pentru lipsa de inițiativă în zonă și absența infrastructuii.

De aproape 2 ani de zile transportul public pe ruta Luncile - Malu Roșu - Terca - Ploștina a fost întrerupt, șoferul pensionându-se. După acest moment, nimeni nu a ma avut interes să găsească o soluție pentru ca oamenii din partea locului să aibă acces la transport în comun. Nici Primăria Lopătari, nici Consiliul Județean Buzău n-au mișcat un deget pentru redresarea lucrurilor.

Am discutat direct cu primarul Vasile Lefter despre situație, dânsul promițând-mi solemn că rezolvarea stă în pixul Consiliului Județean Buzău, dar și că la următoarea ședință de Consiliu Local va analiza o ofertă de transport local pe care mi-a fluturat-o în față. Am fost prezent la acea ședință de Consiliu și am constatat cu stpoare că oferta nu mai era valabilă și că situația era în continuare blocată, fără nicio măsură concretă. M-am adresat Consiliului Județean Buzău în această chestiune, iar ei au dat vina pe drumul comunal administrat de Primăria Lopătari, după cum puteți citi în răspuns:

Răspuns petiție Consiliul Județean Buzău Descarcă

După acest răspuns m-am adresat din nou Primăriei Lopătari, cerând un răspuns oficial. Am primit răspuns, iar acesta se bate cap în cap cu răspunsul celor de la Consiliul Județean. Chiar și presa a scris despre acest „dialog al surzilor” dintre Primăria Lopătari și Consiliul Județean Buzău în articolul de aici. Iată răspunsul Primăriei Lopătari:

Răspuns petiție Primăria Lopătari Descarcă

Este absolut halucinant cum două mari insituții nu pot rezolva această problemă care durează de aproape 2 ani. În tot acest timp familii întregi au părăsit cele două sate, Ploștina și Terca, din cauza lipsei infrastructurii de orice fel. Aceste două instituții cauzează direct depopularea unei comune frumoase, altădată celebră pentru bunăstarea pe care oamenii locului și-au creat-o.

Candidatura la alegerile locale din 2020

Oricât ne-am zbate cu petiții, luări de poziție și diverse acțiuni civice, unele lucruri nu se pot rezolva decât prin politică. Este o realitate tristă, dar extrem de concretă: unele lucruri nu pot fi schimbate decât de conducerea primăriei. Oricât ne-ar displăcea politica, cineva trebuie să-și asume acest joc și să facă astfel încât să-l câștige. Așa că la începutul anului 2019 am intrat în politică, iar în martie 2020 mi-am anunțat candidatura pentru funcția de primar al Comunei Lopătari.

Acest gest mi-a atras multe critici, iar simpatizații spectrului politic opus celui din care eu fac parte au început să mă boscorodească. Mai mult, atât eu cât și tatăl meu, am primit amenințări din partea unor cetățeni apropiați conducerii actuale a primăriei. Una din amenințări a fost atât de reală încât ne-am adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău - cu așa ceva nu se glumește.

Actualizare: am câștigat alegerile locale la Lopătari!

Drumul Județean 203K administrat de Consiliul Județean Buzău

Accesul locuitorilor comunei Lopătari către orașul Buzău are loc pe Drumul Județean 203K, care traversează Valea Slănicului de Buzău. Un drum extrem de bombardat, care nu prea a primit atenție din partea Consiliului Județean Buzău, autoritatea care-l administrează. De curând însă au început într-un sfârșit să reabiliteze o parte din el, prilej de mare veselie electorală printre conducătorii județului.

Reabilitarea DJ 203K pe Valea Slănicului

Fix înainte de alegerile europarlamentare din primăvara lui 2019, o firmă care a câștigat licitația pentru lucrări s-a apucat să decoperteze zeci de km din acest drum, lăsând circulația în haos. Praful de nedescris a intrat în plămânii tuturor celor care aveau treabă prin zonă, dar mai ales în cei ai locuitorilor din comunele pe care drumul le traversează. Semafoarele care durau un număr nerezonabil de minute erau constant ignorate de șoferii grăbiți și nesupravegheați de niciun echipaj de poliție. Muncitorii nu aveau echipament de protecție, riscându-și sănătatea. O grămadă de anomalii și reglementări ignorate de constructorul drumului care pur și simplu nu puteau fi ignorate și de cetățeni.

Am adresat o petiție mai multor instituții care aveau o tangență mai mică sau mai mare cu reabilitarea acestui drum și cu buna desfășurare a lucrurilor:

Petiție reabilitare DJ 203K Descarcă

Următoarele instituții mi-au comunicat elegant că problema noastră de la Buzău nu e treaba lor, lucru la care mă așteptam. Numai când citesc numele acestor autorități mă revolt că nu au nicio putere, atribuție, competență sau responsabilitate vizavi de un drum județean în lucru - ceva este destul de greșit în legislația acestei țări:

Iată aici răspunsurile lor oficiale, spre analiza oricui e interesat:

Răspuns Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere Descarcă

Răspuns Ministerul Transporturilor Descarcă

Răspuns Ministerul Afacerilor Interne Descarcă

La un moment dat un inspector de la IPJ Buzău m-a contactat la telefon pentru stabilirea unei întâlniri pe subiect. După câteva telefoane prin care n-am reușit să ne sincronizăm pe Valea Slănicului, am fost căutat acasă de un echipaj de Poliție pentru a primi o invitație specială la IPJ Buzău. Exact ca-ntr-un film celebru, mi s-a făcut o invitație pe care n-am putut-o refuza. Acolo am stat de vorbă cu un respectivul inspector care a fost destul de amabil în a-mi detalia că nu se poate face mare lucru. Mi-a comunicat că au avut o discuție cu șeful de șantier în cadrul căreia i s-au prezentat plângerile mele și în urma căreia el a promis solemn că se vor rezolva.

Am discutat despre multe lucruri, printre care:

• nu există posibilitatea tehnică de a adapta timpii pe timp de zi și pe timp de noapte (desigur, doar nu trăim în secolul 21)
• nu se poate asigura prezența permanentă a unui echipaj pe tronsonul respectiv, că nu sunt destui colegi în teritoriu (iar inițiativă pe partea asta zero)
• când au fost ei pe teren chiar în spatele lor era o mașină care uda sectorul de drum aflat în lucru (ce coincidență, domnule, să se ude fix când e inspecție!)
• s-a terminat apa și n-au putut să ude mai mult carosabilul în lucru (trăim în deșert, nu avem râul Slănic în apropiere)

Tot timpul am avut sentimentul că inspectorul ia partea constructorului. La orice reclamam, el se transforma în avocatul Consiliului Județean și al constructorului, ceea ce mi-a dat aceeași senzație de inutilitate pe care am mai avut-o. Și ca om, nu neapărat în calitate de inspector de Poliție, domnul părea că nu poate rezona cu problema oamenilor din teritoriu. Mi-a povestit despre asfaltarea unei străzi din oraș (nu există grad de comparație), iar în cadrul discuției despre faptul că șoferii trec pe roșul semafoarelor de pe drum mi-a replicat că „se trece și-n oraș pe roșu”. Lucru adevărat probabil, dar destul de greu de acceptat în contextul nostru. Chiar i-am zis că mai bine le scoatem pe toate și lăsăm legea junglei să guverneze totul. În momentul ăla mi-am cam dat seama că am bătut DJ 203K cu pricina ca să discutăm cam degeaba, că am fost chemat acolo doar ca să se bifeze răspunsul oficial.

Sincer nu am ce să reproșez mai mult IPJ, cu atât mai mult domnului cu care am discutat. Dar, așa cum am scris și într-o declarație de la fața locului, nu cred că s-au luat măsurile necesare după ce ei au avut discuția cu șeful de șantier. La fel ca instituțiile cu nume pompoase de mai sus, se pare că nici Poliția nu are vreo putere sau inițiativă de a asigura ceva pe DJ 203K. „Nu se poate face nimic” pare să fie un răspuns general pe care cetățeanul îl primește la raportarea problemelor din teritoriu.

Atașez aici și răspunsul oficial scurt primit după discuția avută:

Răspuns petiție DJ203K - IPJ Buzău Descarcă

Petiția mea a fost redirecționată de către MAI sau Prefectură și la Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău. De aici mi s-a comunicat că s-au făcut niște controale și că s-au constatat niște neconformități la fața locului - ce surpriză. Ei zic că au dispus măsurile necesare și că au redirecționat problema la Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomița, pentru că acolo are sediul social constructorul.

Redirecționările astea nu fac decât să paralizeze pedepsirea celor care încalcă legea și să le dea timp de reacție. Legile noastre trebuie adaptate pentru reacții și soluționări rapide, nu pentru scăparea facilă a celor care nu-și desfășoară activitatea în condiții legale și de siguranță pentru muncitori. Poate nu întotdeauna muncitorii își dau seama de măsurile pe care trebuie să le ia pentru a nu le fi afectată sănătatea pe termen lung, dar constructorul are obligația legală și morală să aibă grijă de acei muncitori.

Între timp mi-au răspuns și cei de la ITM Ialomița, care mi-au dat copy-paste niște definiții și mi-au zis că e treaba celor de la Buzău. Vedeți schema? Cei de la Buzău mă trimit la Ialomița, iar cei de la Ialomița mă trimit la Buzău. Atașez ambele răspunsuri oficiale primite de la Inspectoratele Teritoriale de Muncă Buzău și Ialomița:

Răspuns petiție DJ203K - ITM Buzău Descarcă

Răspuns petiție DJ203K - ITM Ialomița Descarcă

Să vorbim și despre răspunsul cel mai important și cel mai așteptat, cel al Consiliului Județean Buzău. Petiția mea a fost o nouă ocazie prin care această instituție să se spele pe mâini de orice soluție pentru problemele oamenilor, o nouă ocazie prin care să promită a mia oară că „se rezolvă”. Într-un exces de aroganță, CJ Buzău îmi recomandă cu o atitudine de superioritate să fac sacrificii. Ce simplu e să ceri altora sacrificii, să le spui oamenilor îngropați în praf de luni bune că asta e, n-o să muriți din oleacă de disconfort. Adresarea este de undeva de sus, „in viitor, sa beneficiati de un drum modernizat” - de parcă domniile lor nu or să bată acel drum în scopuri electorale și politice.

Mai zic ei acolo că excesul de praf „se creeaza din cauza nerespectarii vitezei maxime de deplasare, de 40km/h”. Este evident că domnii de la județ habar nu au cât de grea e situația din teren - la fel ca pe DJ 203K, și-n mintea lor bate vântul care rostogolește praful ăla până-n ochi și plămâni. Apoi viteza pe care ei o specifică - nu știu câți puteau merge cu acea viteză fără să-și dezmembreze mașinile în mers - erau porțiuni unde nu aveai cum să mergi cu viteza aia.

Aroganța continuă prin formulări precum „aceste institutii nu pot fi in spatele fiecarui cetatean pentru a-i corecta comportamentul sau a-l apara 24h din 24h”. Dar nici nu am cerut asta, domnilor de la județ, am cerut să văd un echipaj patrulând în zonă pentru a putea fi reportate prompt și ușor situații de genul celei descrie de mine, când un cetățean mi-a aruncat o piatră-n parbriz. Sunt sigur că înțelegeți asta, dar alegeți să bagatelizați sugestiile cetățenilor direct afectați de inactivitatea instituțiilor abilitate.

Despre situația sectorului dintre Luncile și Plaiul Nucului, Consiliul Județean zice că a constatat niște nereguli, că va trage la răspundere transportatorul care a deteriorat drumul prin nerespectarea tonajului maxim admis și că va interveni cu utilaje pentru remediere. Aceleași promisiuni care nu se văd deloc pe teren și pe care votanții din nordul județului Buzău au fost obligați să le înghită ca pe niște pastile obligatorii de inimă.

Iată și răspunsul oficial pe care Consiliul Județean a catadicsit să mi-l trimită doar ca să scape de mine. Până nu-i sancționăm la vot, acești oameni nu vor face nimic pentru comunele noastre de la marginea Munților Buzăului. Indiferent de scuzele vehiculate, prin distrugerea infrastructurii și lipsa de investiții, Lopătari și Mânzălești vor rămâne izolate, depopulate, mereu la mila baronilor județeni.

Răspuns petiție DJ203K - Consiliul Județean Buzău Descarcă

Reparații DJ203K în Lopătari și Mânzălești

În răspunsul anterior, Consiliul Județean Buzău a mai zis despre cele 2 porțiuni din DJ203K de la Mânzălești și Lopătari (afectate de inundațiile din primăvara lui 2019) că n-au primit fonduri de la Guvern. Parcă era în atribuția Consiliului Județean să repare acest drum, iar punem placa cu „nu sunt fonduri”? Mereu aceeași scuză care lasă drumurile din comunele de pe cursul superior al Slănicului într-o stare de continuă degradare.

În Februarie 2020 am adresat o nouă petiție Consiliului Județean Buzău referitoare la două porțiuni din DJ 203K rămase în lucru de aproape un an de zile: în dreptul localităților Lopătari și Mânzălești, segmentele afectate de râul Slănic în primăvara anului 2019 au fost lăsate de izbeliște și nesemnalizate corespunzător. Mi-au răspuns ca de obicei: în bătaie de joc, cu lehamite, fără nicio măsură concretă la orizont:

Răspuns petiție DJ 203K Mânzălești/Lopătari - Consiliul Județean Buzău Descarcă

Implementarea rețelei RONET la Lopătari

RoNET este un proiect al Ministerului Comunicațiilor care-și propunea să aducă rețeaua de internet prin cablu în unele zone rurale care nu beneficiau de așa ceva. Având rădăcini prin anul 2008, proiectul a avut diferite etape și s-a întins pe mulți ani. Comuna Lopătari figurează în lista de localități care ar beneficia de această rețea cu trei sate: Ploștina, Terca și Plaiu Nucului. Am rămas puțin surprins de această informație, neștiind vreo persoană care să beneficieze de internet datorită prezenței în teritoriu a acestei rețele.

Ca orice proiect mare din țara asta, există suspiciuni de diverse fraude, întârzieri, mișmașuri și matrapazlâcuri. În 2017 procurorii DIICOT s-au pus pe investigat, dar asta e mai puțin interesant pentru locuitorii din comuna Lopătari. Am fost foarte curios care este stadiul implementării acestei rețele în stele sus menționate, unde e blocajul și cum putem face să beneficiem de această rețea de internet.

În Mai 2020 am trimis Ministerului Comunicațiilor o petiție referitoare la această chestiune. N-am primit niciun răspuns în termenul legal, așa că am contactat niște secretari de stat din acest minister și le-am transmis apăsat că doresc un răspuns la întrebările mele, conform legii 233/2002. Simțind că Ministerul Comunicațiilor nu prea are chef de mine, m-am adresat în același timp Secretariatului General al Guvernului în chestiunea implementării RONET în comuna Lopătari. La final de Iunie 2020 am primit două răspunsuri. Unul de la un secretar de stat de la Minister care în mod absolut arogant și mincinos mi-a pus placa cu Covid19: să vedeți că nu ne-a lăsat coronavirusul - o minciună ticăloasă și o obrăznicie nemaipomenită de la domnul secretar de stat Adrian Daniel Găvruța. Al doilea răspuns e de la Secretariatul General al Guvernului care zice că a înaintat la Minister cererea mea și că la rândul lor așteaptă răspuns.

Răspuns secretar de stat din Ministerul Comunicațiilor Descarcă

Răspuns Secretariatul General al Guvernului Descarcă

Acum rămâne de văzut ce fel de răspuns va urma, dar bănuiesc că unul la fel de evaziv. Rămâne de văzut ce fel de seriozitate are Guvernul actual și cât de mult își vor da silința să clarifice cum stăm cu rețeaua RONET în comuna Lopătari. O rețea de internet înseamnă enorm în primul rând pentru educație - e de ajuns să urmărim materialul video filmat de Recorder în comuna vecină Brăești pentru a ne da seama cât de utilă ar fi o rețea de internet disponibilă elevilor. Eu mai am și alte idei vizavi de asta, cred chiar că unele sate pot fi salvate de o astfel de rețea, dar despre asta discutăm cu altă ocazie.

Povestea lui Ionel

La câteva luni după ce m-am mutat la țară la Buzău, un prieten mi-a făcut cunoștință cu Ionel, un om fain din satul Valea Cotoarei din comuna vecină Mânzălești. Satul e situat undeva sus, aproape de cer, pe un deal de unde priveliștea îți taie pur și simplu respirația. Ionel a suferit un accident auto acum mai mulți ani, iar povestea lui este una a omului simplu de la țară, victimă a instituțiilor incompetente și criminale ale unui stat incapabil să-și apere cetățenii.

Oamenii din partea asta a județului Buzău sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua. Sunt ignorați de autorități, sunt plimbați pe la instituții și în final abandonați în casele lor. Am detaliat povestea lui Ionel în două articole aici pe blog: Povestea lui Ionel și Destinul lui Ionel. Vă recomand din suflet să le citiți și să nu rămâneți nepăsători în fața acestor mari nedreptăți care i s-au făcut acestui om, dar și multor oameni care au trecut prin aceleași lucruri.

Concluzii

Am detaliat aici demersurile mele în a înțelege și a cere lămuriri pentru probleme reale din teritoriu pentru că e momentul să nu mai fiu pasiv. E momentul să trag de mânecă și să sancționez lipsa de bun simț a instituțiilor care trebuie să mă reprezinte. Eu m-am săturat de aroganța celor care se cred stăpâni pe aceste meleaguri buzoiene și am să fac tot ce-mi stă în putință pentru a clarifica lucrurile și a provoca o schimbare. Lucrul ăsta este la îndemâna oricui! Oricine e nemulțumit de cum merg lucrurile în zona în care trăiește poate și trebuie să pună presiune pe cei care ne conduc: să respecte legea, să pună la dispoziție documente, să nu mai fie aroganți.

Este momentul să ne trezim și să ne luăm satele, comunele și județele înapoi. Prin implicare și asumarea responsabilității putem produce o schimbare. Închipuiți-vă că încă 100 de oameni ar face lucrurile de mai sus în județul Buzău. Apoi fiecare convinge alți 2 oameni să facă același lucru - credeți că dorințele noastre ar mai putea fi ignorate ca până acum? Credeți că nu s-ar găsi soluții pentru infrastructură, reabilitarea școlilor, stimularea investițiilor? Credeți că am mai fi obligați să plecăm din țară, abandonându-ne părinții, prietenii, bunicii și copiii?

Acum e momentul, azi. Oricine poate cere lămuriri la județ, oricine poate folosi Legea 544 pentru a cere informații publice și a scoate adevărul la iveală. Exersați-vă obligațiile civice pur și simplu cerând primăriilor voastre lucrurile pe care eu le-am cerut primăriei mele. Este gratis, este simplu și este cea mai rapidă modalitate de a transmite aleșilor: hei, eu exist și vreau să-mi fie respectate drepturile așa cum și eu respect legile.

Dacă ai nevoie de ajutor cu orice, mă poți contacta sau urmări pe Facebook. Spor la treabă!