Peisaj static cu agricultori muncind

1 minute de citit

Din când în când, înainte de a pleca la serviciu, trec prin Parcul Tineretului. E foarte linişte, curat, verde; tot ce-ţi poţi dori pentru inspiraţia de zi cu zi. Uneori mă şi opresc pe băcile alea înconvoiate. E foarte plăcut.

Într-o zi văd o scenă de tablou: peisaj static cu agricultori muncind. Vreo zece inşi şi inse râcâiau printre florile de pe un lot sau stăteau în coada hârletului. Încet, latent, fără grabă. Oare oamenii ăştia aşa muncesc de obicei? Mi-am adus aminte de felul cum se munceşte la ţară – într-o zi trei inşi dădeau gata toate florile din Parcul Tineretului şi mai făceau şi două ore pauză de-un rachiu.

Nu se face treabă la oraş. Prea mulţi leneşi, prea mult stat, prea multe scuze, prea puţină pasiune. Nu sunt eu cel mai muncitor dintre toţi, nu vreau să fiu ipocrit, însă treaba-i treabă şi relaxarea-i relaxare, nu se pot face amândouă deodată. Dai tare, faci treabă bună, dup-aia pleci acasă şi-ţi vezi de ale tale. În timpul tău liber eşti liber să faci ce vrei; la muncă munceşti. Nu-i înţeleg pe oamenii ăştia care stau toată ziua cu fundul în soare ca nişte măgăreţe şi pălăvrăgesc la nesfârşit. Ar prefera să stea 24 de ore din 24 la “muncă” cu barba-n hâlet şi apoi să se vaite că muncesc prea mult în loc să-şi facă cele 8 ore de muncă productivă, apoi să meargă să-şi crească odraslele şi să le educe. Halal ţară făcută de aşa oameni!

Dacă mai aud pe cineva nemulţumit când spun de rău de români o să-l iau de păr şi-o să-l duc cu capul în ţărâna aia uscată şi nesăpată de atâta lene. Că de atâta entuziasm românesc, naţionalism şi credinţă m-am săturat; când îi văd pe ierbarii ăştia şi pe şantieriştii ăia cum stau şi-şi scarpină burţile grase în razele soarelui îmi vine să le doresc moartea. Asta-i ţara, ăştia votează, ăştia construiesc şi sapă în timp ce noi, ăilalţi, ne îngropăm în hârtii şi rapoarte despre nimic.

P.S. Am mai scris cam aceleaşi lucruri şi aici; ba am pus şi o fotografie foarte relevantă la vremea respectivă. Ca să nu zici că nu am dovezi.

La arme cu frunze şi flori…

Publicat la data: