Poveste cu un român și-un neamț

1 minute read

Erau odată, demult, într-o ţară îndepărtată un neamţ şi un român. Lucrau împreună. Pentru că munceau foarte mult pe beneficii de nimic ei se gândesc să-şi întemeieze propria firmă, în care să se muncească cinstit, onest şi corect. După câteva idei, calcule şi analize se părea că viitorul celor doi va fi unul foarte strălucit. Într-o zi neamţul îi spune românului:

Nu pot să fac o firmă cu tine. Tu eşti român, iar românii nu sunt cinstiţi; tu mă vei fura, iar eu nu mă voi alege cu nimic din afacerea cu tine

Românul îi explică:

Prietene, ai dreptate într-un singur sens: nu ne putem întemeia afacerea pe idei preconcepute. Într-adevăr, românii în general nu sunt cinstiţi, nu te poţi baza pe ei şi îţi înşeală încrederea atunci când te aştepţi mai puţin. Dacă ai dubii în legătură cu mine este în regulă, putem să ne oprim la nivelul la care am ajuns acum. Vreau doar să te asigur şi să îţi fac promisiunea că sunt un om de încredere, aşa cum ţi-am dovedit şi până acum, că nu te-aş trăda pentru nimic în lume şi că beneficiezi de tot respectul meu. Am trecut împreună prin aceleaşi lucruri şi ştim amândoi ce era bine şi ce era rău. Totul depinde de tine acum, dacă vrei sau nu să mergem mai departe şi să ne îndeplinim visul

După zile întregi de gândire neamțul acceptă. Cei doi înființează firma cu care scoteau un profit bunicel; treaba mergea strună. Până într-o zi când neamțul descoperă că firma nu mai avea bani în cont, bunurile fuseseră vândute peste noapte; era falit – românul fugise cu banii. În schimb a găsit un bilețel pe tocul unei uși:

Nu am ce să îți fac; e în natura mea să fac asta

Povestea este adaptată după povestea scorpionului.

Updated: