11 ani mai târziu

6 minute de citit

Zilele astea m-am apucat de niște curățenie pe acasă pentru a ușura mutarea la țară care se petrece luna asta. Tot scotocind prin lucruri am dat de absolut toate actele de la toate firmele pentru care am lucrat vreodată, rememorând experiența la fiecare din ele.

Îmi aduceam aminte bine de fiecare dintre ele pe măsură ce treceam prin contracte, anexe, cereri și tot felul de nimicuri birocratice pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. Retrăiam fiecare primă zi la noul loc de muncă, simțeam entuziasmul unei noi găști de colegi cu care eram compatibil și-mi aduceam aminte de fiecare stare de dezamăgire simțită la plecarea din fiecare companie. Fără excepție, de la fiecare firmă am plecat dezamăgit. Motivele probabil că nici nu contează și este foarte posibil să nu aibă legătură cu companiile respective, ci cu creșterea mea. Cu fiecare companie adăugată în portofoliu în mintea mea se producea o expansiune a posibilităților, ceva ce se bătea cap în cap cu modul în care se făceau lucrurile în compania respectivă.

București, 2010 București, 2010 sau 2011 - peisaj static cu motan și programator dezamăgit de ceva

Organizația reinventată

Zilele astea am terminat Organizația reinventată a lui Frederic Laloux. E o carte care categorisește companiile pe diverse niveluri de conștiință umană și care descrie foarte bine principiile de funcționare pentru fiecare nivel. Am recunoscut în acele pagini absolut fiecare companie pentru care am lucrat și am simțit amărăciunea realizării că absolut orice schimbare am încercat să aduc în companiile respective se bătea cap în cap cu nivelul de conștiință umană pe care respectivele companii erau clădite. Cartea propune și un model alternativ de funcționare al unei organizații de oricare fel, cu exemple reale care susțin teoria că auto-organizarea poate funcționa și că va fi starea normală a lucrurilor în viitor.

Încă simt frisoanele de la dușul rece pe care cartea asta mi l-a dat. Mi-a părut bine și rău în același timp că am citit-o. Bine pentru că am ajuns să-mi explic de ce nu au funcționat unele lucruri în cariera mea, iar rău pentru că mi-am dat seama cu argumente clare cât de greu e să produci schimbare în compania pentru care lucrezi. O spun sincer, am simțit o tristețe adâncă citind cartea asta într-un moment de cumpănă pe care-l trăiesc la firma pentru care lucrez acum. Cred că sunt în acest moment în fața unui prag, iar cartea asta mă ajută mult să nu mă împiedic de el.

Am donat această carte companiei pentru care lucrez, sper să ajungă la cât mai multă lume și să nu fie lăsată din mână în momentele în care cartea tinde să atingă o notă mai spirituală. Adevărul este că nu putem separa angajatul de ceea ce suntem noi înșine cu adevărat, nu putem fi falși la nesfârșit pretinzând că suntem altceva decât evidentul: oameni vulnerabili, cu plusuri și minusuri, cu dorințe de toate felurile și cu aspirații mai mult sau mai puțin utopice. E și multă filosofie în carte așa cum e și în viețile noastre: în pauzele de prânz, în ieșirile la bere, în gândurile din duș. Cartea nu e una de business, ci una despre cum putem funcționa mai bine ca oameni care au un scop comun în viață. Am dăruit-o de multe ori prietenilor și o recomand oricui e interesat de moduri mai bune de a funcționa într-o echipă de orice fel.

O schimbare profesională

Fac un pas în spate în cariera mea zilele astea: am renunțat la poziția de manager tehnic al unei echipe de dezvoltare. Probabil că ai mai văzut asta întâmplându-se cu oameni care și-au dat seama că rolul nu e pentru ei, nimic nou sub soare. Însă la mine a fost altfel: sunt extrem de potrivit pentru acest rol, însă în contextul actual riscam să devin un manager cu care nu mi-aș dori să lucrez vreodată. Așa cum am mai scris într-un articol, calea către management e un drum lung în care iese la iveală felul tău de a fi, de a face lucrurile să se întâmple. Modul meu de a face lucruri s-a bătut cap în cap cu modul altora de a strica lucruri. Atunci am ales să simplific situația pentru companie și să practic ceea ce predic: comportamentul toxic trebuie abordat sau abandonat. Apele în care m-am scăldat perioada asta au fost tulburi, dar și poluate de gunoaiele aruncate intenționat de unii localnici. Apele tulburi te pot învăța să înoți mai bine decât norma, dar când vine vorba de gunoaie - cu asta nu-i de glumă. Dacă-s gunoaie-n apă trebuie să ieși de acolo, pentru că riscul pur și simplu nu merită. Cine poate înțelege ceva din metafora asta poate construi explicația concretă; restului de cititori îmi cer scuze pentru confuzia creată.

Am renunțat la rolul de conducere al echipei, însă am ales să rămân ca simplu dezvoltator software în cadrul aceleiași companii. Este o abordare despre care cred că va fi compatibilă cu restul planurilor mele pe mai departe: lucrat de la distanță 100% din timp. După aproape 3 ani de lucrat împreună, compania curentă a fost de acord cu acest mod de colaborare. Din punctul ăsta de vedere, cred că urmează vremuri bune pentru ambele părți.

Dar cum o să arate CV-ul tău, Claudiu, ce continuitate are cariera ta?

Exact aceeași întrebare o primeam mereu când m-am hotărât să plec fără un plan de rezervă de la o companie anterioară. Am plecat de acolo doar cu dorința de a sta câteva luni pe bară și asta a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea. Văd multă crispare când vine vorba de a scutura puțin barca profesională și a încerca altfel de lucruri. A merge pe o potecă lăturalnică e ceva de speriat pentru oamenii obișnuiți cu un model strict de evoluție a carierei. Cariera e ceea ce știi să faci și e doar o parte din ceea ce însemni tu ca om. O carieră solidă îți aduce mulțumire de sine, nu e doar o foaie de hârtie frumos aranjată cu care te lauzi cerând umil permisiunea de a te angaja în altă parte. E timpul să fim adulți și să ne asumăm niște riscuri dacă vrem să creștem noi înșine în felul nostru și nu să devenim clone profesioniste.

Dar ce-or să spună cei de la compania ta despre acest articol, Claudiu, nu strici relațiile cu ei?

Cum am zis în multiple ocazii, suntem adulți - ne asumăm deciziile și pozițiile pe care le avem vizavi de diverse lucruri. Relația mea cu compania este una bună, am acolo colegi foarte deștepți cu care am colaborat foarte bine și cu care o să colaborez în continuare. Nu este nimic în acest articol pe care nu l-am discutat deja în companie în cei 3 ani de când sunt aici. Mergem mai departe împreună pentru că avem obiective comune pentru viitor.

Concluzii

Trăiesc o perioadă extrem de interesantă a vieții mele în care sunt pe țeavă o serie de schimbări personale și profesionale. E musai să apăs alte butoane când mersul curent al mașinăriei lasă de dorit, mi-am dat seama destul de devreme de acest lucru și vreau să practic asta cât mai mult timp de aici încolo. Urmează o serie de praguri peste care vreau să trec cu bine și asupra cărora mi-aș dori să meditez peste niște timp așa cum fac acum cu ultimii mei 11 ani de muncă: relaxat, împăcat, cu un pahar de vin în mână.

Cum e cariera ta? Te-ai plictisit deja, ai început deja să înoți în marea de cinism în care prea mulți corporatiști ajung să se scalde? De ce s-a întâmplat asta? Ai făcut tot ce a depins de tine, te-ai adaptat și ai evoluat constant? Dacă da, felicitări! Dacă nu, ce te oprește din a aborda lucrurile în felul tău, din a face o schimbare personală?

Hai că se poate. Noroc, sănătate și curaj!

Categorii:

Actualizat: