Comportamentul toxic e și problema ta

Citeam la Hoinaru despre un vecin de bloc care nu-și plătește întreținerea. Acel vecin din cauza căruia lucrurile stau pe loc, din cauza căruia alții trebuie să plătească mai mult cu bani, cu nervi, cu timp. Acel vecin din cauza căruia nu ești sigur că apa nu se va opri când ai mai mare nevoie de ea.

Cu toții avem astfel de exemple de oameni care-i încurcă pe alții. Nu doar neplătindu-și întreținerea, dar și trăgând moralul în jos. Oameni care se vaită întruna, dar care nu pun mâna pe nimic concret. Poate sunt vecini, poate-s neamuri, poate-s colegi de muncă - întotdeauna e cineva care, după ce tragi linie, trage comunitatea sau echipa în jos. În cazul vecinului lui Alex de mai sus probabil justiția își va face treaba (deși am dubii că lucrurile se vor mișca îndeajuns de repede, au trecut deja ani).

Ce facem cu neamurile, cu colegii de muncă toxici? În primul rând trebuie luată atitudine. Toleranța nu e soluția în astfel de cazuri. Cineva trebuie să pună punctul pe i și să spună lucrurilor pe nume, iar acel cineva suntem eu și tu. Evit să mai folosesc „fiecare dintre noi” pentru că asta nu înseamnă nimic. Eu și tu suntem responsabili pentru a nu tolera un comportament nociv, contraproductiv. Fie că e vorba de neamuri, de colegi, de vecini - parte din soluție e atitudinea mea și a ta vizavi de subiect. Nu tolerăm ceva ce face rău comunității.

Cum facem asta concret? Bine ai venit în lumea celor care caută soluții adecvate pentru situații specifice în contexte diferite. Nu poți rezolva mereu o problemă cu aceeași sculă, câteodată e nevoie să apelezi la trusă. Iar ca să ai în trusă scule potrivite, dar care să nu facă trusa prea greoaie, e nevoie să mai treci prin târg, să te documentezi, să testezi, să înlocuiești. Mi se pare o metaforă foarte bună la care trebuie să ne gândim atunci când vrem să rezolvăm concret probleme concrete.

Într-o zi mergeam spre metrou, iar în fața mea un nene aruncă un ambalaj pe jos. Era la 2 metri de un coș de gunoi. Când am ajuns în dreptul lui i-am dat bună ziua și l-am întrebat de ce nu a aruncat ambalajul la coșul de gunoi de lângă el. N-a zis nimic, a plecat capul și și-a văzut de treabă în timp ce eu coboram la metrou. Am simțit că s-a simțit prost. Nu știu dacă data viitoare nu va face la fel, dar primul pas a fost făcut: atitudinea mea vizavi de situație a fost corectă și concretă. Nu am fost pasiv, iar ăsta e mereu primul pas în a rezolva orice problemă în societate.

Concluzionând: ia atitudine vizavi de comportamentul nociv al altora. Dacă afectează comunitatea în care trăiești sau lucrezi, te afectează direct pe tine. Poate rezolvarea nu stă în totalitate în puterea ta, dar măcar fă ceea ce depinde de tine. Până la urmă avem noi înșine nevoie ca altora să le fie bine.