Toate la timpul lor

less than 1 minute read

Parcă mai mult ca oricând asociez scrisul cu acorduri de chitara. Ciudat cum nu asociez prea des lucruri cu pianul, de care sunt obsedat.

Ia-o ca pe o frustrare: îmi pare rău ca n-am putut fi dat la vreo şcoală de muzică, m-aş fi priceput la creat unde. Acum, chiar de-aş avea posibilităţile pe care nu le-am avut niciodată, ar fi prea târziu. Sunt lucruri care au o doză de risc: se fac la vremea lor şi nu mai devreme sau mai târziu, există un moment prielnic ca să-i zic aşa, când a face o anumită treabă poate avea şanse maximă de reuşită şi randament maxim.

Deviez. Să dorm zic.

P.S. Am, dacă există aşa ceva, boala toamnei. Celelalte anotimpuri îmi par grele, lungi, inutile. La mine anul începe cu toamna… şi ţine doar trei luni.

Updated: