Sens unic

4 minute read

O boală modernă a omului tânăr e că nu știe ce vrea. Așa e ea împachetată când omul se descarcă, când își pune sufletul pe tavă sau se auto-analizează, când caută să afle sursa neîmplinirii, nemulțumirii, nefericirii. Frate, nu știu ce vreau de la viața asta, de la locul de muncă ideal, de la cel/cea de lângă mine, de la prieteni, de la ai mei, de la lume în general! Cam așa iese la iveală o chestie care zace în fiecare și care e mult mai complexă decât pare la prima vedere.

Originea acestui tip de ieșire stă în a avea prea multe dorințe și a încerca, voluntar sau involuntar, să le îndeplinești pe toate. Se leagă cumva de a avea așteptări prea înalte, dar e mai degrabă orientată spre cantitate, spre o pornire cuantificabilă. Toți ne dorim lucruri by default, toți vrem să obținem diverse pe drumul ăsta pe care mergem, toți sperăm să bifăm cât mai multe obiective de pe listă. Și de aici panarama pentru că n-ai cum să le bifezi cum trebuie pe toate 🙂

Am intuit asta de mai mult timp și cred că și eu sunt cumva în apogeul acestui tip de încercare. Am extrem de multe idei, vreau multe lucruri, văd multe drumuri pe care aș putea merge, simt de multe ori că posibilitățile sunt nelimitate, iar asta mă apasă și mă trage în jos. Aș putea să fac aia sau ba nu, cealaltă, sau mai bine uite asta că-i tare. Ah, ce tare-i chestia asta, vreau și eu să o fac! Și tot așa. Chiar și când mi-am căutat un loc nou de muncă mi-au trecut multe prin cap, sunt multe lucruri pe care ți le dorești de la locul unde-ți petreci majoritatea vieții lunare. Cu timpul liber e la fel, vreau să lucrez la un proiect personal sau să învăț chitară sau să merg la sală sau să învăț un dans nou sau să încerc ceva pe blog sau să merg în anumite locuri sau să particip la diferite experiențe cu oameni sau să ajut anumite organizații în care cred. E nebunie, dacă te lași pradă tuturor tentațiilor și posibilităților te apucă depresia. E rețetă garantată, un om pornit să facă lucruri se lovește prima dată de haosul posibilităților și aici apare dilema legată de ce să alegi și ce să refuzi.

E foarte greu să zici NU, mie însumi mi-e extrem de greu, e ceva pe care am început să mă concentrez mai mult. Am făcut o groază de greșeli, am făcut promisiuni oamenilor din cauză că nu am putut zice nu. Și așa am ajuns să pierd timp, să am experiențe neplăcute sau să nu-mi pot duce promisiunile la bun sfârșit. Și e dureros, e ceva ce nu vreau să mi se întâmple, să promit și să nu mă țin de cuvânt, cred că e lucrul de care mi-e cel mai teamă. Pentru că nu pot spune nu mi se adună multe pe cap și, în mod normal și previzibil, iese haos. De multe ori am fost uimit cum de am putut să rezolv multe într-o perioadă de timp compresată rău – asta e bine în teorie, dar e foarte solicitant și nu merge întotdeauna, nu e o strategie bună pe termen lung.

O strategie bună e să te concentrezi pe un lucru și numai unul. Am mai scris despre asta, dar în ultimul timp parcă se face mai multă lumină și începe să se lege un principiu extrem de benefic, care am văzut că mă ajută concret să obțin rând pe rând ceea ce vreau de la mine. Întotdeauna cea mai mare bătălie e cu mine însumi, acolo se decid lucruri și acolo e cea mai mare însemnătate, în modul cum eu însumi aleg ce să fac și ce să nu fac. Abordarea asta one thing at a time garantează mai mult că poți duce la bun sfârșit un obiectiv puternic, important. Cum ai terminat cu el te apuci de următorul și tot așa, îți canalizezi energia și timpul într-o singură direcție. Și referitor de asta am citit pe Quora un articol care mi-a mers direct la inimă și mi-a validat ceea ce cumva eu însumi am descoperit orbecăind pe cărări sinuoase. „If you want to follow your dreams, you have to say no to all the alternatives”, așa se numește destul de generic. Și omul, Oliver Emberton, explică frumos folosindu-se de un exemplu vizual foarte simpatic ceea ce e atât de simplu în teorie, dar atât de greu în practică, că trebuie să te concentrezi unidirecțional pe ceea ce-ți dorești foarte mult la un moment dat. Și are sens, totul are sens, m-a pălit o bucurie când am dat de articol acum ceva timp. Și n-a rămas acolo pierdut undeva în textele pe care le citesc, ci mi-a revenit în minte ori de câte ori aveam de făcut alegeri și trebuia să mă decid pe-un drum anume. Involuntar, imaginea cu albinele alea din balon îmi apărea-n fața ochilor și realizam că-i musai să dau la o parte toate celelalte alternative și să mă concentrez pe acea una și aleasă opțiune. Foarte tare 🙂

Citește articolul, gândește-te la lucrurile astea și încearcă să aplici procedeul, merită măcar testat ca să vezi dacă are sens pentru tine. Pentru mine a avut și momentan fac tranziția de la haos la ordine, de la multiplele posibilități care plutesc ademenitor în aer la abordarea sistematică a ceea ce vreau să mi se întâmple ca urmare a investiției de timp și energie. Frumos.

If you want to follow your dreams, you have to say no to all the alternatives

Updated: