Pro şi contra

Când eram mic am fost mai atipic în sensul că nu mi-am dorit să fiu nimic. Mi-am zis de la bun început că voi deveni ceva cu siguranţă, însă nu aveam habar ce şi aşa era şi normal. Nu mi-am dorit să fiu doctor, nici judecător, nici fotbalist, nici primar, nici profesor, nici popă (asta au vrut-o mulţi).

Întotdeauna totul mi s-a prezentat de la mama natură în faţa ochilor ca o tolbă de avantaje şi dezavantaje. Ştiam că fiecare meserie avea avantajele şi dezavantajele ei, aşa cum fiecare om are calităţile şi defectele lui. Aşa cum fiecare lucru are părţi utile şi părţi inutile. De exemplu iarna era foarte frumoasă, mai ales când ningea cu fulgi mari şi pufoşi. Dezavantajul era că afară era foarte frig. Primăvara era tare frumoasă, cu flori care răzbat prin pătura de zăpadă, cu ghiocei, cu muguri prin pomi, cu păsări care revin. Dezavantajul era că era noroi mai tot timpul. Iar noroiul la mine la ţară este, crede-mă, ceva de speriat. Nu degeaba Vulcanii Noroioşi sunt în Buzău.

Primăvara mai era ceva: trebuia să adunăm pietrele de pe locul unde urma să punem cartofi şi sfeclă pentru că îţi puneau beţe-n roate când voiai să ari. Nu ştiu cum se făcea că pietrele alea deveneau mai multe şi mai mari de la an la an. Erau foarte multe pietre, frate, nu mai scăpam de ele, se înmulţeau ca ciupercile; niciodată nu am înţeles acest misterios lucru care se întâmplă la Plaiul Nucului: pietrele ies în prostie din pământ (ah, cât adevăr spontan şi involuntar, pietrele ies în Prostie) şi oricât le-ai aduna ele revin de două ori mai multe. Cam ca în basmele cu balaurul ăla căruia Făt Frumos îi tăia un cap şi răsăreau trei.

Viaţa la ţară în general este un lac fără fund de avantaje şi dezavantaje. Sunt atât de multe lucruri frumoase, însă atât de multe lucruri nedrept de grele. Totul atât de simplu şi totuşi atât de multe lucruri de făcut.

Fragmente fundamentale ale filosofiei vieţii mai am şi acum în mine încă de când eram copil. Şi acum, ca şi atunci, totul este compus din avantaje şi dezavantaje pe care le poţi descoperi singur. În general evit să mă dau de-o singură parte a unei teme de discuţii, a unei probleme, a unei cerţi pentru că e stupid. Sunt pro unor lucruri, contra unor lucruri. Destul de rar poţi fi absolut sigur asupra unui lucru (probabil curentul scepticist al filosofiei mi-ar fi plăcut mult). Însă cu siguranţă poţi găsi lucruri bune şi lucruri rele pentru un anume aspect. Apoi, bazându-te pe aceste două liste poţi lua o decizie în totală cunoştinţă de cauză pe care mai apoi să n-o regreţi.

Să fii tolerant cu lucrurile care-ţi trec prin cap – asta e cheia succesului.