Ţară de sălbatici

1 minute read

Se zvoneşte de ceva timp că ne mutăm sediul firmei unde lucrez (cam acelaşi lucru scriam mai demult, când eram la fosta firmă şi ne mutam sediul). Aşa că am fost într-o zi cu bicla pe la noul sediu să văd cam care-i treaba prin zonă.

Dezastruos. Se lucrează în draci pe-acolo şi e o debandadă totală; zici că se reconstruieşte din rădăcini întreaga Românie. Dar nu asta-i problema. Problema e, aşa cum o spune şi titlul, că ţara asta e plină de sălbatici. În timp ce treceam eu paşnic şi nepluant prin jurul clădirii o cireadă de ţigani îşi făcea veacul “primprejur”. La un moment dat au început să arunce cu castane după mine 😐 unele chiar m-au nimerit în spate. De obicei nu iau lucrurile în tragic, dar dacă alea erau pietre (erau multe prin zonă) şi una mă nimerea în cap în loc de spinare?

În timp ce dădeam rapid primul colţ întâlnit în cale îmi răsunau în minte vorbele “fii tolerant, nu te enerva, nu toţi ţiganii sunt la fel, a iubi înseamnă a ierta”. Da mă, dar cât de tolerant să fii? Pun întrebarea asta, cât de tolerant să mai fii şi cât să îţi mai reprimi ura şi dezgustul pentru această specie de oameni? Cât să mai rezişti? De unde atâta toleranţă? Ajungem să fugim pe propriile străzi de accidente stupide. Nu e primul incident pe care-l am cu ţigani şi niciodată un ţigan nu mi-a demonstrat ceva mai bun. Ce lecţie să învăţ eu din asta?

E greu să nu recunoşti un fapt când 100% din experimente se soldează cu exact aceleaşi rezultate.

P.S.: A, încă o surpriză: se zvoneşte că ţiganii reprezintă în 2011 10% din populaţia României în contextul în care în 2002 procentul era doar 2.4%. Nişte charturi, ceva, care să ne arate în cât timp România va avea populaţia majoritară formată din ţigani?

Updated: