Spovedania unui preot ateu

2 minute read

În apropiere de liceul la care am mers în Buzău este Biserica Banu, un așezământ cu o lungă istorie, construit pe la 1571 pe locul unei mânăstiri mai vechi. Am trecut de mii de ori pe lângă ea și-mi aduc aminte foarte bine lucrurile la care mă gândeam când, în creierii nopții, îmi târâiam picioarele pe lângă biserica luminată de reflectoare cărora nu le înțelegeam sensul. Dar nu-mi mai aduc aminte dacă am și intrat vreodată acolo, în locul în care fostul preot Ilie Toader a predicat pentru ultima dată.

Ilie Toader a slujit ani de zile în mai multe parohii din Buzău și Vrancea, ultima fiind cea descrisă mai sus. Într-o Duminică de Florii și-a anunțat demisia din misiunea pe care o avea de mulți ani și dintr-un sistem în care a ajuns să nu mai creadă. S-a creat multă zarvă în jurul acestei apostazii (renunțare publică la o anumită credință religioasă), mai ales că Ilie, sub pseudonimul de Ion Aion, a scris o carte despre momentul său de revelație și hotărâre: Spovedania unui preot ateu.

Am citit cartea săptămâna asta, în cele câteva zile în care am mers cu treabă la Timișoara. Este în primul rând un act literar inspirat din viața și, mai ales, tensiunea autorului. De la babe odioase, prin gânduri necurate și până la mărturisiri șuchii, acțiunea te ține strâns și nu-ți dă drumul decât când ai trecut de ultima pagină. După ce treci de ultima pagină poți avea diverse sentimente în funcție de bagajul religios cu care ai trecut din copilărie până-n viața de adult. Eu am simțit înțelegere pentru un om aflat în căutarea sinelui și în plin proces de curățare interioară. Orice s-ar spune despre gestul său, nu-i poți lua unui om dreptul la redescoperire, la reinventare proprie și la dobândirea libertății așa cum e ea înțeleasă de el.

Mi-a plăcut cartea și o recomand oricui are o relație specială cu credința sau educația religioasă în general. Pentru mine a fost perfectă și cred că am înțeles-o exact cum autorul a vrut ca ea să fie percepută. Spre final tinde să devină un pic mai psihdelică (în parametri normali), dar se încheie cu niște concluzii clare și invită la curiozitate pentru activitatea viitoare a fostului preot. Este o lectură bună pentru oricine a trecut prin schimbări majore sau a avut crize adânci legate de direcția propriei vieți. Mai jos este un videoreportaj foarte bun cu Ion Aion, pseudonimul sub care Ilie Toader a început să se identifice:

Acum ceva timp m-am cazat cu nevasta la o pensiune din Buzău. Fata de la recepție (care spre surprinderea mea avea rude în Plaiul Nucului) m-a recunoscut după nume drept „băiatul de la Buzău care scrie pe blog” și cumva am ajuns la a discuta despre Ilie, buzoian și el, pe care-l știa sau cu care era ceva rudă. Nu citisem cartea la momentul respectiv, dar o aveam pe-un raft acasă. Acum că am citit-o, sper să-l cunosc pe Ion Aion într-o zi și să stăm de vorbă.

Updated: