Serile

1 minute read

Alaltăseară după muncă am ieşit într-o plimbare pentru că vremea şi atmosfera în Bucureşti erau frumoase şi chiar te invitau să faci aşa ceva. Şi-am luat-o la pas de la Victoriei prin Dorobanţi, apoi Primăverii.

Astea două cred că sunt cele mai frumoase cartiere ale Bucureştiului, mai ales ultimul, Primăverii. E altă lume acolo, nu zici că face parte din Bucureşti ceea ce vezi. Nu te gândi că e ceva extraordinar, însă e linişte, curăţenie, oameni care beau o cafea pe-un balcon, bătrânei care udă grădini, case frumoase. Spaţiile verzi sunt mai îngrijite, clădirile nu respectă acelaşi şablon, însă fiecare-i frumoasă, cu particularităţile ei. Nu-s prea înalte, aşa că de la geamul multora poţi să vezi apusul peste un Herăstrău explodat de verde. Asta ar trebui să fie normalitatea, fiecare om să se poată bucura de începutul şi sfârşitul unei zile.

Am stat pe-o bancă dintr-un parc mic şi-un bătrânel cu un băţ ţinut la mişto la spate m-a salutat. I-am răspuns, ruşinându-mă oarecum că nu l-am salutat eu primul. Dar a salutat simpatic, aşa voios, energic, aproape ascunzând o mustrare în gest şi-a mers mai departe. Poate dacă-l salutam eu primul îl înduioşam şi-mi lăsa o avere în Primăverii 🙂

La o cafenea din Dorobanţi am văzut într-un grup bând ceva kinky un nene care-mi părea cunoscut. Mi-am scremut memoria şi mi-am adus aminte de avocatul care împărţea un apartament cu noi când eram la fosta firmă. Hm.

Aseară am tras o alergare-n Tineretului în spiritul competiţiei care m-aşteaptă pe 19 Mai. Man, it feels good, cam la fel ca atunci când te plimbi într-un cartier frumos. Doar că aici cocalarii şi oamenii de calitate inferioară au densitatea mai mare decât doza maximă acceptată. Asta e, înfunzi nişte căşti în urechi şi-i dai blană până rupi adidaşii (ai mei abia mai rezistă).

Să experimenteze, asta poate-i menirea omului. Îţi sugerez să tragi o plimbare-n Primăverii (musai singur/ă) şi să te-apuci de alergat. Ca să te cunoşti pe tine însuţi aşa cum eşti.

Updated: