Ce ar trebui să învățăm la școală
Acum ceva timp o prietenă mi-a trimis un filmuleț al unor oameni de prin județul Sălaj în care arătau ce au văzut ei plimbându-se 4 zile prin județ. Foarte fain, vi-l recomand integral pentru autenticitate, simplitate și sinceritate.
La un moment dat ajung ei la o școală dărăpănată dintr-un sat numit Măgura. Plouă, tavanul stă să cadă, iar cei doi protagoniști prezintă cum arată ce a mai rămas din școală. La un moment dat găsesc un ghiozdan abandonat. Ținându-l în mână, bărbatul zice ceva în genul acesta:
Știi ce-ar trebui să mă învețe pe mine învățătorul în prima zi de școală? Să respect și să prețuiesc lumea din jur. Învățând să respecți lumea din jur, așa ceva n-ar fi posibil
Urmăream oarecum distrat filmul, dar ceva m-a trăznit când am auzit asta: învățând să respecți și să prețuiești lumea din jur, așa ceva n-ar fi posibil. Cât tâlc este în această frază! Nici nu știu de unde să încep să o comentez, nici nu știu despre ce să scriu mai întâi referitor la cât de mult înseamnă ceea ce acel bărbat a zis acolo.
Opiniile mele vizavi de locul în care trăiești, cum trăiești și ce să urmărești în viață sunt un pic neobișnuite, destul de nepopulare, generatoare de polemici nesfârșite. Această frază (pe care o să o înrămez pe undeva prin casă) este un crez al meu. Despre asta ar trebui să fie școala, despre cum ducem mai departe munca altora, despre cum lăsăm în urmă un loc mai bun decât l-am găsit, despre cum întreținem și reinventăm, despre cum murim împăcați, dar nu lăsăm să moară lucrurile din jurul nostru. Ne chinuim să găsim și să importăm modele de educație care să scoată untul din copiii noștri, care să-i facă pe toți președinți și patroni, dar nu reușim să-i învățăm acest simplu fapt: să respecte și să prețuiască lumea din jur.
În comuna Mânzălești este un monument al naturii căruia lumea-i spune Grunjul, un con de cenușă vulcanică aflat fix în locul în care râurile Slănic și Jghiab își unesc cursurile. Înconjurat de dealuri și păduri de toate felurile, acest loc pur și simplu magic mai este înconjurat și de altceva: gunoaie, extrem de multe gunoaie. Peturi și ambalaje de tot felul provenind de la școala și magazinul din apropiere, dar și gunoaie aruncate de oameni pe malul râului chiar dacă aici există serviciu de salubrizare care-ți ia gunoiul din poarta casei.
Este absolut incredibil cât de multe gunoaie sunt în acest loc fain. Este un eșec al școlii din apropiere că nu i-au putut învăța pe copii să respecte natura și să colecteze gunoaiele. Este un eșec al părinților că nu au putut fi exemple pozitive pentru copiii lor. Este un eșec al sistemului de învățământ că e ocupat cu cine vinde mai multe manuale și nu cu modalități de a-i învăța pe copii acest simplu lucru: să respecte și să prețuiască lumea din jur.
O mai spun odată și mai explicit: degeaba un copil ia bacul dacă nu are grijă de lumea din jurul lui. Degeaba ajunge șef dacă nu are grijă de lumea din jurul lui. Degeaba ajunge bogat dacă nu are grijă de lumea din jurul lui. Toate problemele societății de azi, economice și ecologice, de aici se trag, de la faptul că oamenii nu învață și nu au ca prioritate grija față de lumea din jurul lor.
Văd pretutindeni zbaterile cadrelor de învățământ pe programa școlară, discuții interminabile pe bugetul Ministerului Educației și griji nesfârșite ale părinților pe subiectul „unde-mi dau copilul la școală?”. Oameni buni, dați-i acolo unde pot învăța să nu arunce gunoaiele pe malul râului Slănic. Dați-i acolo unde se organizează acțiuni regulate izvorâte din grija pentru lumea din jur. Faceți asta și totul va fi bine, copilul vostru va fi în regulă dacă va pune pe primul loc respectul pentru lumea din jurul său.
Respectând și prețuind lumea din jur, mult din urâțenia lumii n-ar fi posibilă. Să nu uităm asta!
Rezultatul școlii din zilele noastre
