Fără frică
Frica paralizează, ne face mai puțin inteligenți, e moartea pasiunii. Oricare ar fi sursa ei și oricât de fondată sau nu ar fi ea, frica ne împiedică să ne trăim viața împliniți. Sigur am mai scris pe aici despre asta, dar nu strică să o mai fac odată ca să-mi aduc aminte mie și celorlalți că frica e doar în capul nostru.
Frica e de cele mai multe ori nefondată. Ne e frică de vietăți mici, de urși sperioși, de absența soarelui pentru câteva ore, de ceva ce-am auzit Duminica-n târg sau de ce ar putea face o persoană pe care nici n-o cunoaștem bine. Toate fricile alungă oportunități: nu explorăm o peșteră că ne e frică de păianjeni sau lilieci, nu ne tăvălim prin iarbă de teamă să nu luăm vreo căpușă, nu mergem cu cortul pe munte că ne mănâncă ursul. Frica poate avea repercusiuni și mai dubioase: intrăm în relații proaste pentru că ne sperie singurătatea, nu ne vizităm familiile de teamă să nu ne întrebe când facem copii, nu suntem sinceri cu fata care ne place (dacă ne respinge?) sau nu acordăm încredere pentru că ne-ar putea fi înșelată.
Frica e o pacoste când o judecăm la rece. Problema e ce facem cu ea la cald, ce facem când ne e frică de ceva sau cineva? Cel mai important lucru e să conștientizăm: bă, dar de ce mi-e frică mie acum de fapt? Este reală chestia asta? Nu cumva e doar o prostie? Nu cumva dacă urc mâncarea într-un copac mai departe de cort pot dormi liniștit? Nu cumva dacă îi ofer încredere acestui om am putea face lucruri faine împreună? Nu cumva o perspectivă nouă ar ajuta primăria Lopătari să evolueze și pe mine m-ar face să fiu cu adevărat util comunității?
Nu lăsa frica să te împiedice să vezi, să faci, să experimentezi, să încerci. Obsserv-o când te cuprinde, analizeaz-o și supune-o. Nu frica te stăpânește, ci tu poți stăpâni frica, dezlănțuindu-ți energia de a schimba lucruri în jurul tău. Curaj!
Bonus: o fotografie dintr-un tură cu cortul pe care am făcut-o singur pe Valea Slănicului în sus: Expediție prin Lopătari, în Munții Buzăului
Tură cu cortul prin comuna Lopătari