Responsabilitatea digitală începe cu mine

Citeam acest articol în care autorul deplânge starea efemeră a conținutului online: articole bune pierdute, resurse care dispar odată cu platforma care le găzduia și, în general, evoluția internetului către o zonă mereu temporară. Asta mi-a adus aminte de vechea mea frustrare legată de Facebook, această gaură neagră a conținutului care se hrănește cu cea mai bună parte a utilizatorului de rețea socială: efortul creativ.

Nu vreau să scriu despre Facebook, ci despre mine. Eu însumi aleg să scriu lucruri mai mult sau mai puțin scurte pe care le arunc pe Facebook - pentru că acolo-s cititori, pentru că-i simplu, pentru că obțin reacții rapide. Sunt conștient că nu doar acolo-s cititori, că există modalități chiar mai simple de a publica și că reacțiile la conținutul meu nu înseamnă de fapt mare lucru. Cu toate astea, continui să arunc conținut în gaura neagră a platformei Facebook, conștient fiind că acel conținut dispare în neant după câteva zile și cu greu mai poate fi găsit și citit.

Ceea ce se întâmplă aici pe blog este diferit: eu controlez forma conținutului, iar conținutul rămâne aici pentru totdeauna. Poți căuta ceva și poți găsi ceva ce am scris acum mult timp. Efortul meu creativ nu se lovește de regulamentele arbitrare și funcționalități gândite de alții, ci este liber să zburde, să încânte sau să enerveze oameni 10 ani de aici înainte. Pentru că nu am comentarii aici pe blog, riscul de reacții ridicole și inutile este zero, ceea ce e un lucru foarte bun pentru sănătatea și energia mea creativă. Nu am nevoie de cineva care să-mi spună „ce prostie ai scris, ești un prost” pentru că fac eu însumi asta regulat, în momente când creierul meu poate procesa constructiv acest auto-feedback. E absolut fascinant locul acesta în care scriu și despre care simt că este chiar al meu, nu al unei organizații cu o agendă proprie.

De ce mai scriu atâta pe Facebook atunci, în loc să-mi îndrept eforturile către propria grădină? Probabil pentru că n-am fost bătut destul acasă și la școală. Probabil pentru că atât de multe am pe cap încât uit că aleg des să hrănesc găuri negre care-mi devorează conținutul și-l închid cu un lacăt a cărui cheie nu-i la mine.

Facebook este extrem de util ca un canal de distribuție, nu ca platformă de consum. Este o definiție proprie de care aș vrea să țin cont mai mult pentru a mai elimina din frustrările legate de ceea ce se întâmplă cu gândurile mele care iau formă digitală. Întocmai ca autorul articolului despre care vorbeam la început, îmi doresc o lume digitală mai curată, mai responsabilă, mai longevivă și mai stabilă. Asta începe cu mine și cu comportamentul meu legat de conținutul pe care-l scriu. Nu pot cere responsabilitate fără a o oferi mai întâi.

This Page is Designed to Last