Oportunități tot timpul anului
Iată că au venit iar sărbătorile. Concediul, vacanța, odihna. Pe cât de mult așteptăm momentul ăsta în ultima jumătate a anului, pe atât de mult parcă trece neobservat. Prea repede, prea agitat, cu prea multe lucruri administrative de rezolvat adunate pe parcursul anului.
Că nu apreciem perioada de odihnă e clar. Așa e de fiecare dată, fie că ne place să recunoaștem sau nu. Extrem de rar avem vreo epifanie sau moment revelator vizavi de viața noastră. Oamenii nu au revelații de Crăciun, ci doar când ajung la spital, când moare cineva drag, când au un șoc emoțional. Când ceva extraordinar se întâmplă - doar asta ne face să deraiem un pic de pe niște șine ruginite și să ne mutăm eventual pe altele mai noi.
Adevărul e că extraordinarul se întâmplă aproape zilnic. Faptul că părinții mei sunt sănătoși este extraordinar. Că am reușit să mă mut în locurile astea de la Buzău care-mi sunt atât de dragi este extraordinar. Toamna asta călduroasă a fost extraordinară, la fel ca și o toamnă cețoasă pe care mi-o aduc aminte din copilăria petrecută la Fața Malului, un cătun extraordinar din comuna Lopătari. Faptul că pot scrie asta în liniște, lângă sobă și lângă fereastra pe care intră un soare timid este absolut extraordinar.
Urmează anul 2020, un număr frumos. Oare în 2020 vom redefini ce înseamnă munca pentru noi? Oare ne vom implica în politică? Oare vom face ceva pentru satele cărora le plângem atât de mult dispariția? Oare ne vom muta la țară? Oare vom face tot parcursul anului schimbări mici care ne vor aduce mai multă mulțumire? Oare vom practica sincer recunoștința pentru lucrurile extraordinare care ni se întâmplă și de care ne bucurăm zilnic? Oare ne vom apuca să ne construim o casă pe placul și pentru nevoile noastre reale?
Oare vom citi mai mult? Vom înțelege faptul că acum nu mai suntem constrânși de profesori și putem citi orice a fost creat pe lumea asta? Oare ne vom apuca de scris? Vom fi oare mai blânzi cu copiii noștri și mai răbdători cu bătrânii din viețile noastre? Oare vom încerca să ne punem măcar puțin în bocancii altcuiva?
Vom înceta oare să ne mai plângem de țara asta și vom folosi acel timp pentru a mișca ceva alături de oameni în care avem încredere? Oare vom oferi mai întâi ceea ce cerem de la cealaltă persoană? Oare vom fi noi înșine modele pentru alții înainte de a deplânge lipsa de modele din țară?
Sper sincer ca eu și voi să răspundem la aceste întrebări tot timpul anului, înainte ca ceva extraordinar să alunge oportunitatea de a ne trăi viețile. Sper să nu fie nevoie de Crăciun ca să ne dăm seama cât de norocoși suntem, cât de mult avem lângă noi și cât de multe putem face împreună pentru comunitatea în care trăim și pentru țara pe care ne-am asumat-o ca fiind a noastră.
