Final de proces cu Primăria Lopătari

Acum câteva luni am scris un articol lung despre 2 lucruri importante: nesimțirea lucrărilor de pe drumul județean 203K Mărăcineni - Podu Muncii și lipsa totală de comunicare din partea Primăriei Lopătari vizavi de câteva cereri de informații publice. Probabil nu multă lume l-a citit integral, așa că aveți o șansă acum :)

Am dat în judecată Primăria Lopătari pentru că nu mi s-a părut normal să nu mi se răspundă la bună ziua, adică la o cerere de informații publice. Am fost ignorat în mod vădit pentru că s-a presupus că nu voi insista. Am insistat și într-un final am primit respectivele documente pe care le-am cerut, dar numai după primul termen al procesului. Este păcat că a trebuit să ajungem acolo, dar asta este - nu a fost alegerea mea, ci alegerea primăriei Lopătari, în special a conducerii ei. Detaliile oficiale sunt aici.

Prin bunăvoința doamnei secretare am primit documentele cerute. De fapt o parte din ele, dar asta este altă poveste cu final deschis. Am încercat să obțin un punct de vedere pentru această întârziere nepermisă și l-am primit și înțeles foarte bine, lucrurile stăteau așa cum bănuiam. Dialogul cu cetățenii e ceva ce primăria trebuie să îmbunătățească, oricine ar fi respectivii cetățeni: oameni cu carte sau oameni mai puțin norocoși, ciobani sau programatori, ploștinari sau oameni din Plai, pesediști sau plusiști. Primăria trebuie să respecte pe toată lumea la fel, fără discriminare de orice tip, lucru de care doamna secretară m-a asigurat și de care se va ocupa personal în viitor. De altfel am mai avut nevoie de câteva informații, nevoie care a fost primită cu brațele deschise și care sper că va fi onorată în termenul legal de data asta.

Îndemn pe toți lopătărenii să se uite pe cererile mele de documente publice și să le ia drept model pentru propriile cereri. Aș vrea ca toată lumea să înțeleagă că informațiile publice sunt și ale lor și că nu li se poate îngrădi dreptul de a avea acces la acele informații. I-aș mai îndemna să nu le mai fie frică să ia atitudine în fața nedreptății atunci când ea li se întâmplă lor sau apropiaților. Un om demn, vertical spune ce are de spus fără să ceară permisiune de la stăpân. Nu mai avem stăpâni.