Pacea vine din acceptare

Peace comes from acceptance, not understanding

Pe asta am auzit-o într-o zi într-un episod dintr-un podcast. Pacea, liniștea interioară nu vin din înțelegerea profundă a lucrurilor, ci din acceptarea lor ca atare. Este o iluminare, dar și un lucru extraordinar de greu de aplicat la nevoie. Este morala capcanei în care oamenii inteligenți pică des: caută liniștea încercând să ajungă la esența lucrurilor, când de fapt ar fi fost liniștiți agreând din primul minut că viața are o esență, care fie va fi descoperită, fie nu.

Vorba asta se poate aplica în extrem de multe situații în care ne chinuim să obținem o mulțumire interioară. Pacea vine din acceptare, nu din înțelegere - ce revelație! Asta desigur o zice și teoria Kubler-Ross, în care acceptarea e ultima etapă, cea dezirabilă, prin care trec oamenii aflați în mari suferințe. O mai zice și școala stoicismului, care zice să nu lași lucrurile care nu-s în controlul tău să-ți afecteze echilibrul interior.

Spusă așa informal pare mai puternică, mai simplă și mai clară decât o teorie științifică sau o practică filosofică. Am zis să o las aici, poate mai ajută pe cineva: pacea vine din acceptare, nu din înțelegere.