Easyhost: hosting prost

3 minute read

Ce faci când te trezești deodată că s-au șters ultimele 4 luni de activitate de pe blog? Fișiere, înregistrări în baza de date – tot. Apoi câteva săptămâni mai târziu fix același lucru pe un alt blog. Apoi câteva zile mai târziu te trezești că a dispărut cu desăvârșire o întreagă bază de date cu fișiere cu tot. Încerci să dai de furnizorul de hosting și să faci rost de backupuri, nu?

Ce faci apoi când ți se spune că nu există backupuri mai vechi de 2 săptămâni după ce între timp ți se dezactivase posibilitatea de a face backup manual în cPanel? Nu știu alții cum sunt, dar eu am fost pur și simplu amărât vreo 5 minute. Mi-am revenit și am dat să sap prin internet să recuperez ce se mai poate recupera: câteva articole din Google Cache și Internet Archive. Nu mi-a venit să cred că așa ceva se poate întâmpla în zilele noastre.

Ca să fie clar, vorbim de Easyhost, un furnizor de care am fost destul de mulțumit la început, dar care în timp și-a schimbat la 180 de grade atitudinea față de micii clienți precum subsemnatul. Toate interacțiunile cu suportul tehnic au fost în van, ajunsesem să mi se spună în față că nu am avut niciodată un anumit domeniu la ei, că am instalat pluginuri virusate și alte minuni. Toate astea fără nicio dovadă sau informație concretă. Groaznic.

Am căutat pe site o adresă să mă plâng mai departe. Ghici ce, la cea de pe site am primit răspuns automat de la server cum că ea nu există de fapt și că mailul n-a fost primit de nimeni. A trebuit să caut pe LinkedIn niște persoane de contact și așa am ajuns la o doamnă care în urma unui schimb de mailuri a concluzionat că eu sunt de vină pentru tot și că n-au ce face. Am tot încercat să-i explic cu argumente și date concrete că trebuie să fi fost o eroare la o migrare între servere, dar nimic. Pur și simplu nu aveai cu cine.

A doua zi însă mă sună un băiat să-mi spună că da, că fusese o eroare din partea unui coleg, nu schimbase corect niște IP-uri și că s-au găsit într-adevăr datele la care nu mai aveam acces. După ce clarificăm detaliile tehnice îi zic cumva că e păcat că ei, Easyhost, au pierdut un client din cauza unei neînțelegeri. La care el zice calm și ironic:

Eeh, nuuu-i problemă!

M-am convins instant, Easyhost nu dă doi bani pe un client mic ca mine. Pentru cei aproape 50 de euro pe care i-am plătit în fiecare an în ultimii 4 ani eram un simplu nimeni. Banii lor vin din altă parte, așa că nu era mare chestie că mă agitam eu pentru niște pârlite de bloguri. Apoi primesc un email foarte împăciuitor de la doamna de mai devreme, cea care cu 2 zile înainte îmi zisese că ei au făcut tot posibilul și că eu sunt singurul responsabil. Deodată ei nu făcuseră chiar tot posibilul și tot deodată nu mai eram eu responsabilul.

Cam așa stau lucrurile. Ca și în articolul anterior, concluzia e aceeași de care mă tot lovesc: oamenilor nu le pasă. E o vină de ambele părți: angajatorii nu-și răsplătesc îndeajuns de mult angajații, iar aceștia din urmă nu-și asumă nicio responsabilitate în plus. Un fel de lasă-mă să te las care originează din ineficientele fabrici comuniste și care e la fel de prezent chiar și în zilele noastre.

M-am mutat la un alt furnizor până învăț să lucrez cum trebuie cu Amazon Web Services. Abia apoi viața o să fie un pic mai ușoară.

Updated: