Listă de lucruri de amânat

2 minute read

Am vreo trei-patru lucruri importante despre care trebuie să scriu, s-au adunat din ultima perioadă și trebuie musai zise. Și, cum se întâmplă întotdeauna, mintea îmi zboară la cu totul alte lucruri decât lista de priorități pe care o țin mereu scrisă undeva pe masă. Nu cred să pot vreodată să scriu metodic, structurat, conform unui plan. Nu-mi stă-n fire, mi se pare că scrisul metodic e ceva nenatural, forțat, comercial. Ceea ce-i foarte greșit, istoria-mi demonstrează la orice pas că scrisul metodic poate fi incredibil de bun, plăcut, interesant, plin. De-asta n-o să ajung vreodată vreun scriitor, sunt prea slab ca să scriu structurat, prea ușor sunt distras de la ce vreau să scriu către ce-mi vine să scriu. De-asta scriu public de vreo 6 ani și n-am nimic publicat. But I**’m OK with that, cum zice americanul care vrea să se auto-motiveze.

Într-un test de personalitate pe care l-am făcut recent era o întrebare despre modul de lucru, dacă energia cu care lucrezi e constantă pe o bucată de timp sau cu gropi și spike-uri temporare. Hell yeah spike-uri, câteodată bag câte trei articole pe zi, iar alte ori nu-mi vine nimic toată săptămâna, câteodată mă simt încărcat maxim și gata să explodez, iar alteori atât de gol și plictisitor încât îmi vine să dorm ca să treacă ziua mai repede. Dar viața e complexă și-s mulți factori la mijloc, în timp sunt convins că pot găsi și folosi tehnici de a scrie (sau a lucra în general) mai constant, că pot pune niște structură în ce fac.

Am mai tot timpul o listă, însă de multe ori din lucruri de făcut devine lucruri de amânat până termin cu ce mi-a venit în minte chiar acum. Dar am impresia că toate se vor așeza curând, o să caut și găsesc job, iar asta va normaliza lucrurile, mă va tempera și mă va aduce la media aritmetică către care toți oamenii tind. Yay! 🙂 S-a terminat vara, se termină și concediul meu prelungit. Septembrie bate-n geam, l-am auzit furișându-se de câteva ori printre umbrele bălăriilor din fața blocului. Pe alocuri soarele-și scapă momentele de slăbiciune, se simte în aer o moleșeală, aia care ucide verdele într-un mod atât de dramatic. Vine toamna, iar ăsta-i un lucru bun. La mai multe.

Updated: