Internshipuri plătite

3 minute read

Se discută zilele astea despre internshipuri şi despre cum trebuie ele să fie: plătite sau neplătite. Fiecare variantă e susţinută de grupuri de susţinători, astfel încât nu poţi spune că una-i mai puţin bună decât cealaltă, fiecare are avantajele şi dezavantajele ei.

Dar hai să-ţi zic părerea mea. Internshipurile neplătite implică un lucru care n-ar trebui să conteze în găsirea şi creşterea potenţialului unui tânăr care vrea să intre pe piaţa muncii. Internshipurile neplătite presupun ca tânărul absolvent să aibă un buget, să aibă nişte bani ca să trăiască pe toată perioada internshipului. Iar ăsta e un mare impediment care n-ar trebui să existe. Se ştie că tinerii absolvenţi nu prea au buget şi că nu prea-şi permit să stea 3 luni fără o sursă de venit. Şi-atunci mai vin şi companiile şi zic „a, păcat. Eşti băiat deştept şi ai potenţial, însă vrei bani, iar noi n-o să-ţi dăm”. Mi se pare greşit şi incorect pentru toate părţile. Companiile au un criteriu de a exclude nişte candidaţi care s-ar putea să le aducă valoare în viitor, tinerii umblă disperaţi după internshipuri plătite, având un pool mult mai mic de companii din care să aleagă. Unde e câştigul aici?

Plătiţi-le internshipurile tinerilor. E o sumă mică de bani pe care o dai pe o perioadă scurtă. Dacă banii ăştia te aduc la sapă de lemn atunci ai o problemă mare şi nu pe internshipuri ar trebui să te concentrezi. Dacă nu te duc la sapă de lemn, de ce să nu-i arăţi tânărului cum stă treaba in real life? El prestează ceva şi primeşte bani pentru lucrul acela, e atât de simplu. La începutul carierei banul este un factor motivaţional foarte puternic, de ce să nu te foloseşti de el?

Caz personal acum. Când m-am angajat, prin august 2008, a trebuit să stau într-o epică perioadă de probă, mai scurtă decât un internship, dar fondată cam pe aceleaşi principii: nu aduc mare valoare companiei, însă arăt cât de repede pot să învăţ, cât de repede mă dau pe brazdă, cât de bun sunt faţă de ceilalţi. Am fost plătit pentru alea trei săptămâni şi am stabilit lucrul acesta de la bun început. Asta m-a motivat să rămân în compania respectivă mai departe şi a făcut şi fizic lucrul acesta posibil. Dacă nu eram plătit nu stăteam în perioada de probă, nici măcar pentru trei săptămâni, pentru că nu aveam niciun buget din care să trăiesc şi din care să-mi plătesc chiria. Aş fi mers mai departe la altă companie unde aş fi căutat un job cu perioadă de probă sau internship plătite. Era un criteriu 100% clar pentru mine, no money no work, şi sunt sigur că este valabil pentru foarte mulţi tineri la început de drum. Nu ai cum să stai pe sec, nu din orgoliu, ci pentru că nu ai ce mânca, e simplu.

Plătirea perioadei mele de probă a fost un lucru bun şi a deschis calea unei frumoase colaborări în care toate părţile au avut de câştigat. Am avut încredere în companie, iar ei au avut încredere în mine, am lucrat împreună o perioadă de timp şi am realizat lucruri destul de mari în condiţii destul de grele. Dacă nu mi-ar fi plătit perioada de probă ce s-ar fi întâmplat? Poate că eu găseam o companie mai proastă, iar ei un junior mai prost. Nu-i sigur, dar e o variantă posibilă.

Revenind: dacă firma asta mică şi românească a putut să-mi plătească mie (şi altor câţiva) perioadele de probă, de ce firmele mari n-ar putea plăti la rândul lor? E benefic şi toată lumea are de câştigat. A, şi dacă te interesează astfel de internshipuri vezi că la mine în „departament” se caută studenţi deştepţi pentru o perioadă de 3 luni pentru astea trei poziţii: WPF Designer, Junior .NET Developer, Junior QA Analyst. Da, plătite.

Updated: