Ieri, azi, mâine

1 minute read

Avui azi ultimul examen normal din sesiune; adică ultimul examen care nu e restanţă sau licenţă. Facultatea e pe sfârşite, vine primăvara, lucrurile se schimbă. Din nou, singura constantă e schimbarea 🙂

M-a apucat nostalgia de la verdele copacilor cu albul facultăţii în fundal. Parcă ieri intram prima dată la metrou, neştiind pe ce lume trăiesc, ca să ajung la facultate să mă înscriu. Vremuri apuse. Aceeaşi senzaţie o aveam şi azi, dând pe acolo…

Singurul lucru de care îmi pare rău e că n-am avut timp să fac o facultate în toată regula – asta e rău din punct de vedere al interacţiunii cu colegii şi profesorii, e bine din punct de vedere profesional; dracu mai ştie ce e mai bine/important pe lumea asta. Am avut de câştigat, dar şi de pierdut. Voi rămâne probabil cu o îndoială imbecilă care s-ar traduce prin “ce-ar fi fost dacă…”.

Mergem mai departe şi ne vedem de treburi. Facultatea încă nu s-a terminat, praguri grele încă vor mai fi. Simt din nou presiunea dorinţei de a fuma o ţigară şi iar nu ştiu de ce. Oare ce-o fi mai vrând să iasă la iveală din mine? Un ieri. Un azi. Un mâine.

Străinule ce baţi la poartă, De unde vii Şi cine eşti?… Străinule de lumea noastră, Răspunde-ne de unde vii, Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti Şi-n care stea găsişi coloarea decoloratei nebunii?

Ion Minulescu, Romanţa noului-venit

Peter Quintet – Petite fleur

Updated: