Din nou, s-a mai dus un an

Tu nu te-ai plictisit? De atâtea gânduri bune de sfârşit de an? Unde-s ele în restul anului? De ce trebuie îngrămădite acum, la fund de an? Şi toate propunerile pentru anul nou… de ce de la începutul anului? De ce nu de acum înainte?

Asta-mi aduce aminte de o fază citită nu-mai-ştiu-pe-unde, cum că la început de an, în Ianuarie, sălile de gimnastică sunt asaltate de new-year-resolution-işti care-şi propun ca în acel an să facă muuuult sport, să facă mişcare, să trăiască sănătos şi alte astfel de propuneri “indecente”. Treaba se calma după o lună, două, când toţi plecau să-şi vadă de trebile lor sedentare, realiste şi aducătoare de pace sufletească.

Da, treaba de mai sus exprimă foarte bine forfota perioadei. Cu ocazia venirii unui an nou toată lumea îşi propune. Atât, de şi făcut şi îndeplinit propuneri nu se ţine nimeni niciodată, toată lumea eşuează şi se mulţumeşte cu eşecul. C-aşa-i în viaţă, toată lumea te învaţă un lucru: cum să treci peste eşecuri. Nu cum să n-o dai în bară, ci cum să te resemnezi.

Now back to me: am făcut multe anul ăsta, exact ca şi anul de dinainte şi ca toţi ceilalţi. Am avut lucruri bune şi lucruri rele, ca şi anul de dinainte şi ca toţi ceilalţi. Da, am planuri pentru perioada următoare, aşa cum am avut şi anul trecut şi în toţi ceilalalţi ani 😀

Termin repede că se pare că-s prea rece pentru perioada asta. Trebuie să intru în atmosferă cumva, aşa că o să fac o urare: îţi doresc ţie ceea ce-mi doreşti tu mie. E o urare cerebrală, sinceră şi de bun simţ. Toată lumea ar trebui să fie mulţumită; eu sunt.