Părerea mea despre coronavirus

Nu contează. Ultimul lucru de care umanitatea are azi nevoie este părerea mea despre coronavirus. Încă o părere despre coronavirus, de parcă tot ce curge pe rețelele sociale și tot felul de siteuri nu ar fi de ajuns.

Dacă ar fi să faci ceva util cu ocazia acestui fenomen, pe lângă igiena de care trebuia să te îngrijești înainte de a citi acest articol, este să te gândești la moarte. Să o accepți ca pe ceva inevitabil, a cărei certitudine este de 100%. La un moment dat lumina pe care o împrăștii în lume se va stinge, așa cum fac toate luminile mai devreme sau mai târziu. Tot ce poți să faci este să luminezi tare, să luminezi cu forță, să stai pe cerul luminilor cu curaj, cu demnitate și recunoștință că ai avut ocazia să luminezi.

Azi, poate chiar în timp ce citești asta, cel mai probabil ești sănătos tun. Te poți îngriji de ale casei, poți da o mână de ajutor vecinilor, îți poți vizita rudele mai în vârstă sau mai neputincioase, poți face cumpărături pentru cineva căruia îi e greu să facă. Faci asta? Ești recunoscător că poți umbla prin lume și că poți da o mână de ajutor pentru îmbunătățirea ei?

E ușor să fim prinși în panica colectivă, în frenezia știrilor, în apocalipsele regulate prevestite de unii sau de alții. Nu strică să ne gândim din când în când cât de fragili suntem, cât de mici și neînsemnați, cât de hilari atunci când jurăm că o să răsturnăm lumea cu susul în jos. Și cu siguranță nu strică să luminăm tare, să luminăm cu forță atunci când o putem face.

Spală-te pe mâini. Închide televizorul. Nu te mai uita pe Facebook. Citește o carte, iar mâine dimineață întreabă un vecin mai bătrân dacă are nevoie să-l ajuți cu ceva. Iar când vremea va veni să mori, mori cu demnitate și cu inima împăcată că atunci când ai fost lumină ai luminat tare, ai luminat cu forță.