Ceva trecător

Marile calităţi ascund mari defecte. Marile zâmbete ascund mari amărăciuni. Suntem toţi nişte amărâţi, vrem nu vrem. Sursele de amărăciune sunt nesfârşite şi aşa vor fi mereu. Dacă nu acum, atunci mai târziu, când fiecare se va aciua în propria-i colivie, vei rămâne pustiit, singur, fluierând şi ascultându-te. Iar cântecul îţi va părea frumos, nesfârşit, pur. Dar va fi un cântec neascultat, venind mai degrabă din exterior spre interior.

Paşii vor trece, ai lor, ai tăi, ai tuturor. E o lume călcată în picioare peste tot. Unii vin, alţii pleacă, puţini se opresc. Oamenii se duc precum norii, descompunându-se, nepăsându-le, alergând, ne-privind înapoi, rostogolindu-se, în-gri-indu-se, transformându-se. La revedere!

A, da, îţi garantez că eşti singur în tot ceea ce faci. Dacă ai urechi de ascultat, ascultă; uneori asta e tot ce-ţi rămâne.