Acasă

Weekendu’ ăsta aveam de gând să ajung la Plaiul Nucului ca să mai prind oleacă de codrii arămii, dar cum rahatul se întâmplă şi te încurcă am zis că-i mai sigur să stau locului acasă, să nu ies cu maşina cu „freza nefăcută” (cu bara zgândărită adică). Mulţi or să spună că asta-i o prostie, că pot să merg cu ea şi-aşa, dar hei, nu-mi pasă, eu chiar ştiu mai bine ce-i mai bine pentru mine 🙂

Aşa că am stat acasă şi-am făcut administrative. În ultimele weekenduri nu prea am stat pe acasă şi s-au adunat multe de făcut, deci n-o să mă plictisesc. Însă îmi tot dă târcoale un gând: vreau casa mea. Vreau casa mea pe pământ, cu o grădină, cu nişte copaci, cu o mansardă, cu un garaj, cu una, cu alta. S-o fac după gustu’ meu şi după închipuirea mea, să-mi organizez eu camera de lucru cum vreau, să bag în ea ce vreau. Să-mi manifest autoritatea 🙂 Şi chiar aş putea începe cu treaba asta. Sunt căpos (în sensul bun aş zice) şi ambiţios şi-aş reuşi în timp s-o fac cum vreau, însă nu sunt sigur că vreau să fac asta în Bucureşti (după cum mai ziceam odată), ăsta-i gândul care mă cam opreşte.

Mai aştept aşadar. Nu-mi place să las în seama trecerii timpului prea multe lucruri, dar uneori e nevoie şi de timp. Timp de gândire, timp frumos, timpuri noi.

În rest.. mă duc weekendu’ următor la un hackaton, iar la anu’ la Rammstein.