Viziunea din troleibuz

Am remarcat că e o linie de troleibuz care m-ar duce de la bloc până la muncă, direct, Titan – Victoriei. Când am aflat prima dată, mi s-a părut tare; zic: uaa, să vezi cum ajung eu la muncă de-acum ca un zmeu, ca un patron, țac-pac, mă urc, cobor, frumos și cald. Apoi mi-am dat seama că totuși e vorba de București cu traficul lui cu tot și entuziasmul s-a dus așa cum se duce ceața pe crestele munților.

Într-o dimineață am zis să încerc troleibuzul ăsta. Iar prin dimineață vreau să zic 6:20am 🙂 Am zis să merg de curiozitate la ora aia ca să văd cum e și cât fac și ca să mai merg cu RATB-ul, m-am plictisit de metrou. Am făcut 35 de minute din Titan până la Victoriei – rezonabil. Dar repet, la 6:20, oră la care oamenii încă nu s-au dezlipit unii de alții ca să-și ducă la îndeplinire despărțirea zilnică.

Stăteam așa și mă chioram pe geam. Afară era noapte și o ceață grea, caldă, prin care răzbeau tot felul de intensități luminoase, fiecare după puterea ei. M-am simțit atașat de orașul ăsta, am simțit o milă, parcă, pentru acest monstru la ora aia adormit. Până la urmă el n-are nicio vină, săracul, pentru faptul că oamenii-l personifică și-i atribuie defecte pe care de fapt bucureștenii le au. Oamenii fac orașul ăsta, el nu trăiește decât prin ei, nu se mișcă de capul lui așa cum se mișcă și nu arată cum arată pentru că așa alege el. Bucureștiul e doar o slugă a oamenilor și reflectă întocmai comportamentul stăpânilor lui.

Era liber pe stradă și totuși troleibuzul se mișca greu. La fiecare nod din-ăla de fire electrice încetinea până aproape de oprire ca să nu le bușească. Apoi pornea agale și se ambala până când își relua mersul normal nelegănat, ca un bețivan care se redresează. A ajuns într-un sfârșit la destinație, cărând cu el oameni obosiți de odihna din timpul nopții, oameni care poate aveau sau nu chef de mers la muncă sau rezolvat treburi, care se gândeau la ale lor sau ale altora. Am coborât în umezeala prematură a dimineții și n-am putut să-mi abțin întrebarea coaptă pe tot drumul…

Cum ar fi, mă, dacă traficul mașinilor personale ar fi interzis în orașul ăsta? Să nu fie roată de mașină pe stradă în afară de cea a transportului în comun electrificat sau a bicicletei? Autobuzele ar circula rapid și pe energie verde, bicicliștii s-ar deplasa în siguranță, ambulanțele n-ar avea probleme să ajungă oriunde. Curieratul ar fi strict organizat astfel încât să meargă totul rapid. Trotuarele ar fi libere trecătorilor, ar fi spațiu de înșirat niște flori, spațiu de odihnit, spațiu de făcut pipi și caca atunci când ai nevoie. Cablurile s-ar îngropa ca să se dea drumul la cer peste oameni și șinele zgomotoase ale tramvaielor ar dispărea cu tot cu gălăgia făcută. Ar fi apă, ar fi verde, ar fi loc pentru oameni și poluarea s-ar reduce drastic. Dacă vrei să mergi la Plaiul Nucului te duce autobuzul expres până la ieșirea din oraș, acolo unde-i parcarea. Dacă vrei un dulap de la Ikea te rezolvă transportul special, ți-l aduce acasă când ai chef. Dacă vrei 50 de kile de ardei din Auchan te rezolvă transportul special care merge brici, pentru că nu mai sunt Gogi și pipițe pe toate benzile posibile. Ar fi loc!

Zău, mă uitam pe geam și vedeam câte mașini au doar șofer în ele. Câți Tuaregi și Merțuri deservesc o singură persoană, câți grași și pițipoance ies afară și sar din casă-n mașină ca și cum asta ar fi normal. Atâtea tone pe stradă și atâtea gaze și atâta combustibil consumat pentru transportul unei singure persoane de ici până colo. Nu-ți trebuie prea multă minte ca să realizezi că e aberant să fie posibil așa ceva în zilele noastre. Bineînțeles că există tot felul de cazuri și situații speciale, dar mă îndoiesc profund că omul, care a inventat toate căcaturile și a găsit soluții la toate nenorocirile de probleme, nu va găsi soluții pentru un transport eficient.

Mașinile personale, în forma în care sunt acum, nu au ce căuta în zone locuibile; punct. Zonele locuibile sunt pentru locuit, pentru oameni și sănătatea lor. Orașele-s pentru oameni, nu pentru motoare. Nu mă interesează de companiile, șmecherii, miliardarii, statele care ar avea de pierdut de pe urma acestei măsuri. Sănătatea, aerul curat, eficiența, reciclarea trebuie să fie principii de existență umană, nu iluzia ignorantă a unui confort abuziv. Pe cine duce capul face bani fără să distrugă în jurul lui; ceilalți se vor împotrivi la nesfârșit în limitata lor inteligență.

Înainte de a arunca cu piatra hai să discutăm. Ce-mi scapă din vedere și cum se poate rezolva ținând cont de ce am zis mai sus? Crezi că eliminarea traficului personal din București ar fi o idee bună? Se poate îmbunătăți ceva la ideea asta? Cum facem din orașul ăsta locul în care să ne creștem copiii, locul în care să trăim, locul în care să ne petrecem viața până când ea ne va fi luată subit din mâini?