Vești proaste

Încerc să fiu atent la știri cât mai puțin, iar în ultimul timp îmi iese din ce în ce mai bine. Motivele sunt diverse, dar cel mai puternic dintre ele e că nimic util nu poate ieși din lecturarea știrilor, ci doar neliniște, anxietate, supărare. Subiectele multora pur și simplu nu răspund la nevoile mele de informație. Multe sunt false sau distorsionează adevărul, deci sunt slab calitative. Iar cele care rămân descriu lucruri asupra cărora n-am nicio putere directă, deci iar utilitate zero.

Recunosc, mă mai scap. Mă mai scap și frunzăresc câte-un site de știri ca să-mi evaluez rezistența la angoasa provocată de troaca știrilor. Și dau de stimabilul domn Teodorovici, ceva ministru în guvernul țării ăsteia care o să intre în Schengen după Bulgaria. Zice el că ar fi bine ca românii să n-o mai ardă aiurea prin țări civilizate, ci să fie oarecum forțați să se întoarcă acasă. Așa știe el să îmbunătățească soarta milioanelor de români împinși de corupție și sărăcie la muncă în străinătate. Atât a putut.

Apoi altă ministră în guvernul țării ăsteia care are cei mai săraci săraci dintre săracii Europei zice că doctorii care termină rezidențiatul ar cam trebui și ei forțați să stea mai mult pe-acasă. Așa știe ea să convingă medicii să facă treabă bună în dughenele noastre de spitale. Atât a putut.

Din păcate mai am. Multe exemple de știri care descriu mizeria în care conducătorii ne adâncesc zi de zi. Pentru că sunt votați de un electorat vulnerabil, distrus de sărăcie și de lipsa oricărui tip de oportunitate. De-aia.

De multe ori mi-am propus să nu scriu aici simple lamentări care nu au o utilitate practică. Dar câteodată nu reușesc. Trebuie să mă vait un pic ca să o pot lua de la început cu optimism, cu energie. Trebuie să mă descarc ca să pot trece de absurdul unor sisteme defectuoase pe care o țară întreagă șchiopătează, gata de prăbușire. Trebuie să înjur și să doresc ce-i mai rău nenorociților care căpușează munca celor care au mai rămas pe plaiurile carpato-danubiano-pontice, sfidându-ne, râzându-ne în față cu o aroganță care merită pleznită peste ochi de o revoluție cu adevărat sângeroasă. Pentru ei de data asta.

Ce pleavă de politicieni, de câini de conducători. Ce hoți nenorociți și nenorociți de hoți.