Tunete, trăznete şi şomaj

1 minute read

Voiam să tun şi să fulger în aceste momente de restrişte naţională, referitor la tinereii ăştia imbecili care n-au luat Bacu’ (din două încercări), dar care au dreptul la şomaj. Dar fata asta, Dojo, a scris atât de bine pe tema asta încât nu mai am ce adăuga. Frumos, scurt, esenţial şi la obiect, ca în fiecare din articolele ei de altfel.

Încă nu am înţeles de ce onorabilii rataţi au drept de şomaj. Eu prin ajutorul ăsta înţeleg şansa de a-şi reveni dată unui anume personaj, care a prestat ceva ani în câmpul muncii (plătind şi dările respective), care a dat de naiba în criza asta şi, până găseşte ceva să se repună pe picioare, primeşte această gură de aer. În general îs oameni cu familie, cu o rată etc. Nu e treaba mea că are probleme, dar e treaba mea că A PRESTAT LA BUGET […]

Nu tun şi fulger pentru că aş da-o în poveşti de bătrâni: *păi eu când am ajuns în Bucureşti şi alergam de la examene la interviuri, apoi de la cursuri la muncă şi […]. *N-are sens; aşa de multe lucruri ilogice sunt în ţara asta, aşa de multe ori mă enervez cu drept, dar degeaba, încât mi se face scârbă. Se pare că emigrarea e iminentă. Proşti, dar mulţi.

Later edit: un videoclip marca “Serviciul Român de Comedie” pe tema de mai sus, via Scărlătescu:

Updated: