Tentativă de time-lapse

Am fost aşadar în weekend la ţară, în Plaiul Nucului, vrând să profităm de ziua de luni 13 – zi liberă din toate punctele de vedere. Aşadar tren, maşină, drum, ai mei, mâncare, băutură, somn bun, plecat înapoi. Asta pe scurt.

Am retezat-o repede pentru că altceva vreau să-ţi arăt. Cu ocazia asta am avut ptima tentativă de a face un filmuleţ time-lapse. Nu ştiu cum să-l traduc properly în română, poate mă ajută Andrei Rinea, ştie el de ce 🙂 Time-lapse înseamnă (sau cel puţin asta cred eu că înseamnă) multe fotografii făcute la un interval fix de timp, apoi legate astfel încât să dea impresia de film dat pe “repede înainte”. Eu am ales 30 de secunde şi am tras în trei serii, de fiecare dată nevoit să întrerup din cauza ploii care a fost cam potrivnică. În total cam vreo 3 ore şi ceva de stat şi apăsat butonul la fiecare 30 de secunde. Impressive, nu? 😀

Pentru astfel de “proiecte” există un device şmecher numit intervalometru, care poate fi programat să transmită el apăsatul butonului la fiecare x secunde, însă cum eu n-am avut aşa ceva (din câte am citit nici nu există pentru d3000-u’ meu…) şi am fost nevoit să o fac hardcore: trepied + cameră + deget.

Rezultatul? Nu aşa fain pentru că mai am de acumulat experienţă cum e cu amărâta aia de lumină! Se vor vedea în filmuleţ diferenţe destul de mari de luminozitate. De asemenea, pentru că n-am avut toate sculele şi pentru că bătea vântul ca la Buzău se vor vedea mari greşeli de încadrare; camera s-a încăpăţânat să rămână fix pe loc la apăsarea cu degetul de ţăran.

Totul până la urmă a fost o tentativă, însă pot să zic că a meritat – vreau să mai fac asta şi data viitoare şi o să-mi folosesc învăţămintele trase. Vorba lungă – sărăcia omului; ia aşadar filmuleţul aci:

Iar ca bonus o fotografie care e destul de sugestivă; cam pe-aici am copilărit: