Telefon nou

Da, mi-am luat telefon nou, cu Android şi Windows Phone 7 în acelaşi timp, cu tot ce vrei tu pe el, super-mega-hiper-tare, cu mini-para-extra opţiuni şi macro-ultra-hexa-procesor de un catralion de gigaherţi, cu hard-disk ataşat la el şi cu o grămadă de brizbrizuri ale dracu de performante şi […]

În realitate însă mi-am luat un telefon simplu, adică un telefon adevărat. O adevărăciune de telefon: Nokia 3720 Classic. Da, monstrul ăla urât, dar rezistent, ala care a spart orice test de anduranţă. A, ştiai că poţi să treci cu maşina peste el şi n-are nimic? 🙂

Îl laud şi eu acum, ce să fac. Are funcţiile unui telefon basic, adică rezistent, cu baterie bună, simplist. Personal nu am nevoie de altceva, ducă-se smartphone-urile pe apa Sâmbetei, n-am nevoie de ele. 500 ron la liber de la eMag; nu mă încurc cu alţi furnizori atât timp cât serviciile eMag sunt mulţumitoare, iar preţul nu diferă cu mult la alţii. Îl recomand cu căldură celor care au nevoie de un telefon, nu de o tentativă de mini-micro-laptop care dezamăgeşte în orice l-ai folosi. Atât timp cât există (mini-)laptopurile nu văd rostul smartphone-urilor, în contextul în care preţurile sunt deplasat de piperate. Poate sunt utile managerilor aflaţi în continuă mişcare; în rest am impresia ca smartphone-urile pot satisface doar mofturi.

Acestea fiind spuse şi punându-mi smartphonerii în cap… te salut, generaţie în blugi!