Teatru

1 minute read

Am văzut săptămânile astea două piese de teatru.

  • „Ultima zi a tinereţii” la TNB – despre zilele zglobii ale tinereţii cu hormonii ei, despre dragostea furioasă. Despre prostiile tinereţii, despre tâmpeniile făcute şi regretele ei, despre război. Actorii au jucat în jurul unui lac fizic aflat pe scenă şi s-au tot tăvălit prin el. Piesa s-a terminat cu un sânge simbolic care era plouat peste actori. Mi-a plăcut, a fost destul de originală, n-am mai văzut aşa extravaganţă transpusă în decor.
  • „Neînţelegerea”, în germană, la Operă, cocoţaţi pe nişte canapele improvizate – despre fiul rătăcitor care se întoarce la mama şi sora lui după mulţi ani ca vizitator al pensiunii pe care acestea o deţineau. Ele nu-l recunosc, având în plan să ucidă şi jefuiască pentru ultima dată un vizitator ca mai apoi să plece spre tărâmurile de vis a fiicei, cele însorite, nisipoase, călduroase. Îl ucid, aflând mai apoi adevărata lui identitate şi lăsând în urmă o viitoare mămică şi copilul ei nenăscut. După care sufletele le iau foc 🙂 O lecţie despre faptul că iar, nu ştim şi nu vrem să ştim nimic. A, da, şi mai era acolo un fel de clovn-Dumnezeu foarte dubios care ţi se băga în suflet, zău aşa. Parcă ştia tot ce-ai făcut la viaţa ta şi-şi bătea joc de tine de pe scenă pentru că ştia tot; pentru că era un Dumnezeu-clovn, nu?

Mi-au plăcut mult astea două şi le-aş revedea iar şi iar pentru că oricât de atent aş fi am senzaţia că-mi scapă lucruri şi subtilităţi. Dar asta-i cred sentimentul necunoscătorului de teatru, neiniţiatului şi învăţăcelului. Aşa cum aş revedea iar şi iar „Moartea unui comis voiajor”.

E frumos mă teatrul. O piesă e ca o prăjitură bună de la Vatra Ardealului, aşa o simt când ies pe uşile teatrului. Mi-aduce aminte de zile trecute, se asamblează idei. O piesă e ca o femeie de serviciu care-mi face curăţenie în cap, e ca o spovedanie care te uşurează. Cumva am în cap atâtea obscurităţi că mai-mai m-aş apuca să scriu şi eu o piesă. N-ar fi deloc rău, o încercare numa’.

Aoconhiooo, coniniaoaoco-oo; aoconhiooo, coniniaoaoco-oo – muzică adică.

Updated: