Ne concentrăm pe soluție, nu pe problemă

De multe ori când trebuie să mă hotărăsc asupra unui lucru încep prin a mă bloca în problema inițială sau istoricul ei. De ce se întâmplă asta, de ce funcționează așa, de ce nu s-a făcut nimic până acum, de ce n-am făcut ce trebuie la momentul potrivit, de ce am fost delăsător? Cum de s-a putut întâmpla, de ce nu s-a ocupat nimeni, de ce n-am fost eu mai atent? Și așa mai departe, o căruță de întrebări care dau năvală în sala de mese pentru a se hrăni cu energia și capacitatea mea de a gândi.

Întrebările de genul ăsta te pot ajuta să înțelegi mai bine contextul problemei, e bine să se răspundă într-un final la ele. Dar nu trebuie lăsate să acapareze tot spațiul disponibil din capul tău sau din grupul de discuție. Se poate vorbi la nesfârșit despre o problemă și trecutul ei, dar asta trebuie tăiat de la rădăcină cât mai devreme posibil. Energia ar trebui să se canalizeze spre soluție, nu spre problemă. Problema e de cele mai multe ori destul de clară și nu merită efort mental. Ce nu e întotdeauna clar este soluția - acolo ar trebui să se îndrepte energia creierașului nostru. Ce avem la mână, ce putem face, cât timp avem, ce putem încerca prima dată, cine ne poate ajuta? Sunt întrebări mai bune care ne pot aduce mai aproape de ceea ce ne dorim până la urmă: o decizie, o soluție, o clarificare.

Situații în care putem aplica genul ăsta de gândire apar din plin la muncă, dar mai ales în familie sau în cuplu. Cea mai recentă care mi s-a întâmplat a fost într-o dimineață pe la 2am. Trebuia să mergem să luăm pe cineva de la aeroport, dar când să pornim mașina îmi dau seama că bateria e moartă din cauza inactivității recente. În timp ce nevasta mă trăgea la răspundere că nu m-am îngrijit de asta din timp, în capul meu aveam o revelație: uau, uite o situație de genul ăla în care poate să iasă un scandal din cauză că ne concentrăm prea mult pe problemă și mai deloc pe soluție. I-am explicat frumos nevestei la 2am despre abordarea problemă vs soluție, am luat un Uber ca să culegem repede persoana obosită de la aeroport, apoi am rezolvat problema cu bateria cu ajutorul șoferului de Uber. N-a ieșit niciun scandal, am rezolvat ce aveam de rezolvat, am concluzionat că avem nevoie de un starter auto de urgență (un acumulator portabil care te ajută să pornești motorul în asemenea condiții) și am învățat împreună ceva ce putem aplica în viitor.

Când ești într-o situație de așa natură adu-ți aminte să te concentrezi mai mult pe soluție și mai puțin pe problemă. Clarifică situația, găsește soluția și abia apoi despică firul problemei în patru printr-un post-mortem: ce problemă am avut, care a fost sursa, ce soluție am găsit și cum facem să nu ni se mai întâmple?

Avem gârlă de oportunități în a aplica abordarea asta, acum hai să repetăm împreună și să exersăm: ne concentrăm pe soluție, nu pe problemă.

Comentariile sunt închise pe acest blog, dar pot fi contactat aici