Semnele

2 minute read

În clădirea de vizavi un nene fumează lângă un ficus gigantic. Cămașă albă, cravată albastră, o burtă rotundă și început de chelie prin părți. Face pași, stă și trage câteva fumuri, iar face pași și tot așa, niște cercuri vicioase ale unei pauze de țigară. Termină de fumat și stă așa rezemat de un perete. Lângă el mai vin doi oameni la costum. Îl deosebesc doar pe unul din ei, are cravată portocalie, exact ca și capacele unor cutii care se văd în fereasta unui birou vecin. În mod comic nu le văd capetele și picioarele, așa e configurația ferestrei prin care mă uit, astfel încât oamenii nu par oameni, ci doar cravate mișcându-se. La început cravatele nu par să interacționeze, dar până la urmă cea albastră începe să gesticuleze obtuz, luând pauze din când în când. Ceva se discută, după care cravata albastră pleacă. Cea portocalie rămâne să-și termine țigara.

În timp ce privesc asta mi-aduc aminte de ultimul episod al sezonului 2 din Fargo. Mike Milligan, un negru citit care lucrează destul de eficient pentru un clan mafiot aflat în război cu un alt clan mafiot, este promovat. După westernul trăit în Dakota de Nord și Sud ajunge la headquarters, unde primește un birou numai al lui unde urmează să colaboreze cu departamentul de contabilitate de la 9 la 5 – viitorul.

Trebuie să mă duc la baie. Ies din birou, ajung la baia pustie, mă închid într-o budă și mă așez. Îmi dau seama că mi-am uitat telefonul, o tragedie – n-am ce să citesc. Stau așa și probabil pentru prima dată observ cu adevărat încăperea aia albă în care îți poți găsi destul de ușor liniștea. Terapia prin budă, sunt sigur că eficacitatea acestui concept e în mod revoltător subestimată. Mă uit la ușa albă cu o clanță metalică ce pare că țâșnește pur și simplu din mijlocul ei. Parcă-mi vine s-o apăs cu forță când o văd așa, dar poate n-ar fi bine să fac asta cu pantalonii-n vine. Apoi, nu știu de ce, întind mâinile și mă uit la palmele deschise. Îmi vine în minte ceva ce am citit sau văzut sau auzit, naiba s-o ia de memorie: how do you want your hands to get too old to move?

Cerem disperați semne, iar atunci când le primim ne prefacem că nu le vedem. Suntem prea ocupați cu altceva. Semnele – le vezi?

Updated: