Semeni cu tactu’
E uimitor cum lucrurile se moştenesc de la tată şi mamă către copii. Dincolo de ADN şi explicaţii ştiinţifice e acolo ceva indescifrabil, intraductibl, imposibil de interpretat care te face să aparţii familiei din care eşti născut, sângelui care-ţi curge prin vene. Nu ai sângele părinţilor, ci sângele părinţilor te are pe tine.
Urc seara cu liftul şi inevitabil îmi sare-n ochi moaca zilnică, de după muncă şi dorinţa de a ajunge mai repede acasă. Mă uit îndelung, niciodată plictisit, şi-mi vorbesc involuntar: “Bă, ce semeni cu tactu’…”.
