Șelly

De un an de zile sunt abonat la Decât o Revistă. În proaspătul număr 35 este un mic reportaj despre Șelly, vloggerul cu 2 milioane de fani printre copii, adolescenți și nu numai. L-am citit aseară pe nerăsuflate pentru că văzusem la Hoinaru că niște unii s-au oțărât că, vezi Doamne, DOR promovează ceva aiurea.

Pe Șelly l-am mai văzut acum vreo câțiva ani, nu mi s-a părut nimic interesant pentru mine, așa că am trecut mai departe. Azi-noapte am stat niște ore printre vlogurile lui, iar azi încă un pic ca să văd mai pe larg despre ce e vorba, să acumulez mai mult context.

Bă, puștiul chiar muncește. La 18 ani se pricepe la ceva, spre deosebire de restul de 99% din adolescenții de vârsta aia. Și-a format o rețea de oameni ca el, a construit o comunitate de oameni pentru care produce ceva regulat. Puștiul livrează. Mie nu-mi place muzica aia ironică produsă de proiectul 5GANG, dar asta e părerea mea. Faptul că muzica aia place din varii motive unui număr de oameni înseamnă că e totuși ceva acolo. Vorba lui, „nu-ți place, nu asculți și gata”.

Ziceau unii că e un exemplu negativ pentru copii. Serios? Dar despre proiectele educaționale pe care le susține ce zici? L-ai ascultat vorbind cap-coadă despre un subiect ca să vezi cu câte clase este peste tu cel de 18 ani? Și încă ceva: când ai plâns ultima oară pentru că munca ta a devenit inaccesibilă? Ca atunci când Șelly povestea aproape în lacrimi despre cum le-a fost dată jos o melodie de pe Youtube.

Altminteri, abonați-vă la DOR. Am mai citit aseară ceva scris de buzoianca Mădălina Bătrînca (În satul meu, femeile se nasc și mor curve), căreia vreau să-i scriu câteva lucruri pe care nu le pot încă scrie aici public. Sper să am curajul ei odată și odată.