Şcoala nu te face musai antreprenor
Cu toate că nu-mi place cuvântul „antreprenor” (noi românii nu-l merităm încă) trebuie să-mi exprim dezacordul şi nemulţumirea pe care o am când văd asocieri implicite între cei mai buni absolvenţi de licee/facultăţi şi potenţiali antreprenori. Şcoala, în forma în care este ea acum nu-ţi dă prea multe şanse, prea multă perspectivă, nu te aduce în pas cu realitatea şi nu te învaţă câtuşi de puţin cum să te adaptezi la schimbările societăţii, a modului de lucru pe o problemă anume; nu te învaţă să gândeşti, ci doar cum să rezolvi probleme din cărţi. Te-ai abătut de la ce-şi propune planul didactic? Asta e, notă proastă, eşti un exemplu negativ, eşti ignorat, eşti un elev prost, nu-ţi place cartea, o să ajungi un nimic. E trist să trăim după ideile preconcepute ale altora şi e şi mai tristă această rezistenţă la inovaţie (să-i zicem), la alternative pe care o are şcoala românească. Iar companiile care caută juniori, interni, studenţi se uită la note prima dată, după care dau teste, evaluează, caută un anume tip de gândire şi aşa mai departe. De ce nu un concurs mai întâi? De ce nu recomandări mai întâi? De ce nu ceva mai creativ, de ce nu ceva spontan mai întâi? Mă apucă plânsul când văd atâta încăpăţânare, atât conformism, atât de mult respect pentru reguli care poate au fost bune cândva, dar care nu mai au nicio treabă cu schimbările zilelor noastre. Prea puţini oameni care gândesc, prea mulţi oameni care judecă după numere. Ne cam ducem la fund.
Există un verb românesc foaaarte sugestiv: a se câcâi. Nu, nu-i nimic vulgar în verbul ăsta. A se câcâi înseamnă a se mişca lent, a se mocăi. Cam asta se face la noi. La fel e şi şcoala, la fel sunt şi cele mai multe iniţiative. Totul se face în jurul ideii unui concept, nu în jurul conceptului întruchipat însăşi. Să vorbim despre principii, să facem conferinţe, să creăm evenimente. Evenimente despre ce? Despre ce se poate face. Serios? Hai sa facem dracului şi noi ceva, hai să scoatem produse, hai să dovedim că putem crea de la zero, că putem executa idei proprii, că ne putem mişca la fel de bine ca ăia mai americani. Dup-aia să curgă evenimentele, să curgă conferinţele, să facem prezentări, să vorbim. E ca-n sex: vorbeşti despre sex după ce ai făcut sex, nu înainte. Punct.
Cu siguranţă or să sară unii: „Dar tu ce faci în legătură cu asta?. Îmi descopăr problemele şi caut rezolvări chiar dacă nu le public pe blog. Adorm de cele mai multe ori pe lucrurile de mai sus şi mă trezesc pe ele. La un moment dat ceasul o să se oprească şi arcul o să sară. Abia atunci vei descoperi răspunsul la această potenţială întrebare. Până atunci: la muncă, nu la conferinţe.
Recomand acest articol: Meet the tireless entrepreneur who squatted at AOL. That’s what I’m talkin’ about.
