Să codăm, zic
De meseria mea am vorbit prea puţin (ar fi multe lucruri de spus). Mi-am dat seama de asta când am citit azi un articol “simpatic” al unei chinezoaice, Jean Hsu: “It’s Not Too Late to Learn How to Code”. Despre cum te apuci de scris cod, despre ce înseamnă, care sunt piedicile cel mai des întâlnite şi aşa departe, chestii simple. Un articol pe care-l citeşti mai degrabă într-un moment de relaxare decât într-unul de atentă concentrare pentru a “asimila cunoştinţe”. Recomand, ca de obicei, întregul blog (dacă nu mi-ar fi plăcut şi celelalte articole nu l-aş recomanda, evident).
Coding is sort of like a superpower; with it you can create things that millions of people see. You can change the way people behave, the way they think, and the way they interact with others. This is beyond awesome, but I’ve also met a lot of people that think that this ability is inaccessible to them. I’ve met a lot of “non-technical” people who seem to think that this superpower is only bestowed on those fortunate enough to have it come easily to them at a very early age […]
Programatorii cred că sunt de două feluri: care o fac din pură plăcere şi care o fac ca pe o meserie. Să nu fiu înţeles greşit, în ambele categorii există oameni foarte buni tehnic, nu e o clasificare gen “alb sau negru”. Îţi dai seama destul de simplu din ce categorie faci parte (dacă eşti programator) răspunzând la întrebarea: “programezi şi acasă?” 🙂 Eu da; poate într-o secţiune o să şi prezint lucrurile de care mă mai ocup şi, mai ales, pe care le am în plan (pentru că da, am terminat facultatea, şi nu, nu fac master).
O să mai revin pe acest subiect (ar trebui).
Later edit: Recomand şi articolul lui Seth Godin, “Stupid and lazy”: https://sethgodin.typepad.com/seths_blog/2011/10/stupid-and-lazy.html. Adevărate cuvinte!
