România frumoasă, nu România politică

Circula un banc în care un Dumnezeu naşte ţările şi-i dă României câmp, dealuri, munţi, ape, mare, deltă şi alte frumuseţi. Iar sfântul Petru îl întreabă de ce a dat atât de multe unei singure ţări, la care Dumnezeu răspunde simplu:

Dar să vezi ce popor le dau…

Bancul ăsta poate fi numit răutăcios, amuzant, rău intenţionat, nepatriotic. Dar nu poţi să nu remarci doza izbitoare de acurateţe pe care o are. Avem o ţară frumoasă, dar un popor naşpa, pe scurt. Iar din poporul ăsta naşpa vin şi liderii politici, vin şi corupţii, vin şi profitorii şi toţi ăştia care ne-au tras în jos. Şi nu-i numai vina lor că ne-au tras în jos, ci-i şi vina noastră a tuturor că am acceptat şi am stat cu mâinile în sân şi n-am ştiut ce să facem. Să-mi zici şi mie nişte exemple de ţări cu de toate şi cu popor care nu le merită, că pare-mi-se că nu există sunt prea multe.

Eu ştiu, nu-i drept pentru cei câţiva care-s Oameni veritabili şi care muncesc pe toate planurile ca să fie mai bine să zici că poporul lor e naşpa. Dar cum ai pune tu problema şi cum te-ai exprima? În ultimele săptămâni am trecut des pe strada Ilioara spre clinica unde mi-am „reparat” motanul. Să vezi ce-i pe strada aia seara. Nu, nu ţigani, ci oameni prin crâşme şi beţivi şi burtoşi slinoşi şi dezbrăcaţi şi fum înecăcios de grătare şi mizerie şi multe coji de seminţe pe jos şi cercuri de oameni maturi discutând căcaturi/ Nu, nu-i vorba numai de strada asta, scenariul ăsta se întâmplă în mult prea multe locuri ca să îmi reprim generalizarea cu poporul de mai sus. Nu mai avem Moromeţi, ci numai de-alde Gogâie.

Acum asta e numa’ gândire pesimistă şi neconstructivă, ştiu. Nu mai ajută cu nimic să tot faci constatări (se aude, Ponta, cu număratul ăla?), le tot face toată lumea. Toată lumea e expertă în românisme, toată lumea ştie problemele cu care ne confruntăm. Dar sunt prea puţini care fac ceva, iar acelui ceva e greu să-i măsori influenţa asupra unei ditamai ţări. Şi-atunci mă tot întreb iar: care-i soluţia? Ce pot să fac eu ca să nu-şi mai bată ăştia joc de noi? Ce pot să fac ca să-i pun la treabă în slujba mea, nu să-i las de capul lor să ruleze timp pierdut? Pe cine să susţin, dintre toţi care-mi zic că or să aibă grijă de mine? N-am pe cine. Sau poate am. Dar dacă Mihail Neamţu şi Noua Republică o dau în bară (nu fac revoluţie în modul în care un partid face treabă într-o ţară) o să fie grav. Pentru că o să dureze până cineva mai construieşte ceva de la zero ca să ajungă sus. Iar Monarhia cu rege & shit n-o să revină, naivilor. Aşa cum n-o să ne unim niciodată cu Moldova, ca să lămurim lucrurile. Aşadar… în Noua Republică ne încredem. Neamţule, fă treabă, dar fă, repede.

În schimb, România frumoasă e peste tot. Dacă stai pe Facebook, vezi că e chiar şi pe Facebook. Dar dacă ieşi afară din Bucureşti, vezi că-i şi acolo 🙂

Să încheiem aici.