Recrutarea, o oportunitate ratată
Dacă intri pe vreo rețea socială generică sau pe una mai nișată, cum e LinkedIn, nu ai cum să nu dai de vreun articol despre modul cum ar trebui să meargă lucrurile într-o companie, despre bune practici de management, despre lecții învățate și despre zen corporatist în general. Când vezi câte lucruri de bine scriu oamenii și câte discuții productive există-n lume parcă-ți crește inima, parcă îți vine să crezi că mai există speranță și că lumea învață din ce în ce mai mult și mai repede cum trebuie să colaboreze întru binele tuturor.
Însă pe teren realitatea e alta. Pe teren toate articolele și cărțile de management și productivitate sunt așezate într-o magazie prăfuită în care doar se adaugă și din care nu se scoate nimic niciodată. Delăsarea, neasumarea responsabilității și frica încă fac ravagii printre entuziasmul oamenilor, comunicarea defectuoasă și atitudinea nepotrivită sabotând din interior orice plan care inițial părea bine gândit și pus în practică.
Acum ceva timp am fost la un interviu la o firmă românească. Din investigațiile mele compania părea să aibă potențial și lucrurile să se desfășoare conform unor bune practici. Interviul a decurs bine și a fost chiar plăcut, o experiență decentă și normală. După ceva timp în care n-am primit un răspuns i-am contactat eu ca să-l cer, oricare ar fi fost acela. Am fost anunțat că nu am trecut interviul într-un mod destul de clasic și generic, ceea ce sincer nu mă deranjează atât de mult. Eu privesc lucrurile îndeajuns de constructiv și încerc să trag învățăminte cât mai personale: asta e, nu am fost îndeajuns de bun încât să merit un răspuns. Am revenit către ei să-i întreb un lucru de care chiar eram curios: dacă peste un an de zile revin la un nou interviu ce v-ați dori să se fi schimbat la mine? Mai multă experiență pe o parte anume, mai multe cunoștințe despre o tehnologie specifică, o atitudine schimbată într-o anumită direcție? Cum pot deveni eu, candidatul respins, mai bun pentru voi?
N-am primit niciun răspuns. În ciuda imaginii pe care oamenii voiau să o dea firmei, au ratat ocazia asta de a demonstra că într-adevăr compania e altfel și ei știu ce vor. N-au știut cum să dea dovadă de leadership până la urmă, ceea ce mă face să cred că el nu există acolo. Poate nu e adevărat, însă în lipsa altor informații nu am ce altă părere să-mi fac, îmi bazez părerea pe ce am experimentat direct și concret.
Nu trebuie să fie așa. Recrutarea nu trebuie privită ca un proces rigid prin care se mărește numărul de angajați, ci ca pe o experiență din care cel mai mult are de învățat compania însăși. Poți nici să nu angajezi efectiv și să ai totuși de câștigat super mult. Prin interviuri ai ocazia să spui lumii cine ești de fapt și cum faci lucruri. Nu e nevoie să mergi la un eveniment plictisitor ca să-ți faci reclamă, ci oamenii vin direct la tine cu curiozitate ca să afle cine ești. De aici totul ține de tine și de modul cum știi să gestionezi o asemenea oportunitate care după mine e imensă. Dacă un om pe care l-ai respins te întreabă cum poate fi mai bun pentru tine data viitoare, tu ce faci? Cea mai proastă decizie pe care o poți lua e să-l ignori.
Cu toții putem enunța principii și spune povești frumoase. Însă ele trebuie să aibă o dimensiune concretă, să fie inspirate din realitatea lucrurilor, să reflecte practica. Recrutarea e o oportunitate incredibilă, sper să văd cât mai repede că o companie chiar înțelege asta.
