Pe la apus de soare

De ce-or fi vrut ăia doi ciobani din Mioriţa să-l omoare p-ăl de-al treilea pe la apus de soare? Stând ei aşa pe-un plai şi privind încolo peste munţi ce şi-or fi zis: „Auzi mă Vrâncene… ăsta-i timp numa’ bun să mori; ia uite-n zare sângele cerurilor cum curge…”. Şi i-au luat glanda Moldoveanului.

Soarele a continuat să răsară şi, mai ales, să apună peste sângele Moldoveanului şi peste sângele multora. O apune şi peste al nostru, al tuturor, fără să-i pese. Viaţa merge înainte până se termină 🙂