Păcat că-i locuită…

E deprimant ce se întâmplă în ţara asta. Săptămânal afli lucruri care se întâmplă şi pe care nu le meriţi ca cetăţean onest al acestei ţări, în principal legate de politică şi de conducerea statului. Dar şi legate de diverse mârşăvii admise şi nepedepsite. Nu vreau să cred asta, nu vreau, însă ţara asta devine mizerabilă în toate sensurile cuvântului.

A fost mai demult scandalul cu desfiinţarea SMURD-ului. Tămbălău, oameni în stradă, hoţii, hoţii. Nu s-a mai desfiinţat SMURD-ul, iar asta a fost o sărbătoare naţională. Spitalele sunt la fel de mizerabile, femeile riscă să-şi piardă pruncii, oamenii mor 🙂 Victorie, însă problemă nerezolvată.

A fost mai demult scandalul cu Roşia Montană şi cu compania aia canadiană care voia să ne fure aurul. Tămbălău, oameni în stradă, hoţii, hoţii. Nu s-a mai aprobat proiectul Roşia Montană, iar asta a fost o sărbătoare naţională. Oamenii de acolo rămân însă în condiţii precare, iar statul n-o să scoată aurul de-acolo, locuri de muncă n-or să se creeze, oamenii trăiesc încă în sărăcie. Victorie, însă problemă nerezolvată.

Oamenii sunt răi unii cu alţii şi necivilizaţi. Şoferii urmăresc biciclişti ca-n GTA, iar poliţia închide pistele pentru biciclişti în loc să le facă mai bune. Cum să rezolvi problema pistelor închizând pistele pentru biciclişti?

Primăria capitalei a cheltuit 100,000 de euro pentru un logo urât şi nişte încărcăleli inutile, adică brandul Bucureştiului. Atâţia bani pentru nişte rahaturi inutile? Mă înşel eu sau cu 100,000 am fi castrat câinii Bucureştiului?

Nu mă consider pesimist şi nu pun întotdeauna răul înainte. Însă exemple ca mai sus sunt sute şi mii, chiar mai grave decât cele enunţate. Şi totuşi nimeni nu învaţă nimic, oamenii sunt manipulaţi şi se mulţumesc cu mizeria. Cum să nu fii îndreptăţit să emigrezi? Am mai spus-o: faptul că m-am născut român nu mă obligă să trăiesc în mizeria românească. Aici nu mai e vorba de lipsă de dragoste de ţară sau laşitate. E vorba de batjocură şi jaf la drumul mare, de autorităţi corupte şi ineficiente. De oameni care nu învaţă niciodată nimic – asta-i cea mai mare problemă.

Update: uite un exemplu bun… din alta ţară: How tiny Estonia stepped out of USSR’s shadow to become an internet titan