Om între oameni

3 minute read

Am citit recent un interviu destul de clasic cu Sam Palmisano, precedentul CEO al IBM. Omul a stat în fruntea companiei aproape 10 ani, doar fondatorii Watson depășind această durată în istoria companiei. L-am prins și eu un an și ceva în perioada în care am lucrat pentru IBM și sincer nu mi-a transmis nimic special. Era mult prea departe ca locație, ierarhie și responsabilitate pentru ca ceva meaningful să ajungă de la el la mine.

Dar interviul ăsta mi-a plăcut. Sam e acum un om relaxat care și-a luat o piatră de pe inimă. Și-a făcut treaba, și-a făcut bagajul și-a plecat în vremuri grele pentru mamutul IBM, nu mai e treaba lui să comenteze prea adânc ceea ce se întâmplă acum în companie. E oarecum rezervat, dar afișează un optimism responsabil ce conține acea doză de recunoștință pe care partenerii unui lucru bine făcut îl au unul pentru celălalt după ce totul se termină.

Am citit ceva ce mi-a plăcut:

People say you have to be smart—I don’t know if I’m smart. I was a scholarship kid who played sports. I’m not an engineer. Do you have to be brilliant to be a successful CEO? If you’re brilliant, you should be a brain surgeon. Or an academic. You don’t have to be brilliant to run a company, but you have to be a good people person. You have to be able to lead, to cajole. You have to care. That’s what you have to do.

Omul vorbește despre a fi un CEO de succes sau, mai generic, un lider. E atâta zgomot pe tema asta, leadership, încât prima reacție atunci când vezi o părere despre asta este de repulsie. Dar dacă reușești să-ți controlezi puțin primele porniri și să-ți faci tu pentru tine o definiție pentru leadership lucrurile se simplifică. Înțelegi dincolo de rânduri, înțelegi intenția și direcția în loc de binecunoscutele clișee, îți dai seama dacă acolo e ceva pentru tine, ceva ce ajută la formarea unei imagini mai bune a conceptului în mintea ta. Sau dacă acolo nu e nimic pentru tine și poți merge mai departe fără lamentări, dezamăgiri, pesimism.

Pe mine m-a dus cu gândul la un lucru poate mai simplu și mai important: a fi om între oameni. Ceea ce el numește „good people person” eu numesc om între oameni. A fi capabil să legi grupuri, să creezi conexiuni între oameni, să introduci pe cineva cuiva, să umpli cu ce trebuie acel spațiu gol numit lipsă. Să sesizezi când ceva lipsește și să acționezi pentru a da naștere a ceva cu potențial și ceva care duce în final la rezolvarea unei probleme sau nelămuriri. Iar prin asta mă refer la relații umane, la legături între oameni. Mai important decât a fi deștept e a relaționa bine cu oameni care pot suplini ceea ce-ți lipsește ție sau ceea ce lipsește în general – e o idee pe care o învârt de ceva timp încercând s-o înțeleg mai bine. Tot ceea ce se creează pe lumea asta trebuie să includă factorul uman. Totul e mai întâi și mai întâi despre oameni și abia apoi despre valoare, eficiență, frumusețe, încălzire globală și așa mai departe.

Relația cu cei din jurul meu a devenit o prioritate pentru mine. E important să înțeleg nevoile celorlalți, cum gândesc, cum iau decizii, cum comunică, de ce se tem, ce-i bucură, ce-i motivează, ce-i face să meargă mai departe, ce-i face să-și schimbe părerea, ce simt. Am început să includ factorul uman mai mult în ceea ce fac. Vreau să fac ceva cu oameni sau pentru oameni, atât timp cât asta rezonează cu lucrurile în care eu cred, bineînțeles.

Nu trebuie să fii super deștept, trebuie să fii om între oameni, orice ar însemna asta pentru tine.

Updated: