Noi nu ne vindem țara

Dragă cititor, acest articol a ajuns recent aici pe blog de la o adresă mai veche. Dacă ceva nu pare în regulă, fă o faptă bună azi și anunță-mă aici

Prin natura proiectului de care mă ocup, Oameni de la țară, dar și prin prisma faptului că am crescut la țară, mă lovesc foarte des de următoarea atitudine din partea oamenilor:

Vindem țara la străini! Vindem străinilor terenurile străbunilor și de-asta o ducem rău, de-asta ni se întâmplă lucruri nasoale și de-asta n-avem nici-de-undele

Oameni buni, dacă proprietarii români ai terenurilor nu ar fi lacomi și ar vinde tot unui român această problemă nu ar exista. Proprietarii de terenuri sunt cei care vând țara la străini, cei care strâmbă din nas la banii modești ai lui Vasile și cărora le sticlesc ochii la ștocul de bani al lui Günter. Despre asta e vorba.

Eu însumi am interacționat în comuna mea cu oameni care cereau niște prețuri imense pe nimic. Pur și simplu proprietatea nu făcea banii ăia și eu nu-i aveam. Ei, vine Günter într-o zi și-i dă omului banii pe care-i vrea, pentru că-i place zona și are bani de aruncat. Românul nostru îmi vinde mie pe un preț normal sau lui Günter pe un preț mare?

Omul vinde lui Günter. Și apoi se plânge că vindem țara străinilor. Ipocrizie la cel mai înalt nivel.

Știu terenuri bune și case frumoase din comuna Lopătari ajunse în paragină din cauza lăcomiei proprietarilor, a scandalurilor dintre moștenitori și a delăsării. A cumpăra un loc bun pentru a face treabă în zonă e o experiență groaznică din cauza oamenilor groaznici cu care interacționezi.

România asta e la fel de bună pe cât de buni suntem fiecare dintre noi. Să nu uitați asta.

Comentariile sunt închise pe acest blog, dar pot fi contactat aici