Micile minuni ale naturii

Dragă cititor, acest articol a ajuns recent aici pe blog de la o adresă mai veche. Dacă ceva nu pare în regulă, fă o faptă bună azi și anunță-mă aici

HackerNews e un mic site unde oamenii adaugă linkuri, le votează și comentează pe marginea lor. Totul funcționează pe baza acestui mecanism simplu, care pe mine mă ajută să descopăr tot felul de lucruri interesante din tehnologie, științe, psihologie și altele. S-a format acolo o comunitate compusă din oameni de calitate care urmăresc cu pasiune domeniile preferate și care participă la discuții cu informații extrem de prețioase.

Azi am descoperit câte ceva despre hair ice, o formă pe care gheața o poate lua în contact cu un anume tip de ciupercă și care arată foarte interesant:

Hair Ice

Un comentator descrie entuziasmat cum a descoperit și el în curtea casei ceva similar. Și m-a făcut să mă gândesc cu nostalgie la câte lucruri descopeream și eu în copilărie la țară. Prin grădină, pe izlaz, în pădure, prin troiene și bălțile primăverii – găseam mereu diferite curiozități pe care natura le oferea din plin. Nu aveam o cameră foto sau internet, așa că pe majoritatea nu puteam să le imortalizez, să le povestesc sau să mi le explic. Abundența micilor minuni ale naturii mă ținea mereu preocupat, curios, implicat în ceea ce făceam.

Cred că odată ce m-am mutat în oraș din clasa a 9-a ceva din mine s-a pierdut. Chestia aia care mă entuziasma și mă adâncea într-o fericire autentică s-a pierdut încetul cu încetul, lăsând loc unei tentative de a fi fericit. Probabil este vorba despre clasica rupere de mediul familiar, nu e nimic filosofic sau ieșit din comun aici. Orașul e plin de curiozități și el, însă nu există niciun grad de comparație cu imensa lume de descoperiri pe care o oferă natura într-un mediu cât mai puțin atins de om.

În septembrie se fac vreo 14 ani de când nu mai stau la țară, din care vreo 10 de București. Înseamnă cam jumătate din viața mea. Cu toate că de atunci viața m-a expus la multe experiențe și lucruri interesante, simt că nu se compară cu ceea ce viața la țară îmi oferea. Am intrat de multe ori în aceste detalii aici pe blog, nu știu ce mai poate fi spus nou pe tema asta. Probabil că vremea lucrurilor spuse s-a cam terminat, una a lucrurilor făcute ar trebui să înceapă curând.

O altă experiență a copilăriei la țară poți asculta în ultimul articol Oameni de la țară, un proiect de suflet despre… viața la țară cu toate ale ei. Plănuim o serie de excursii și experiențe faine prin care încercăm să luăm din nou contact cu lucrurile care ne fascinau în copilăria de la țară. Dacă și tu ai o legătură de suflet cu un sat, dă-mi de veste. S-ar putea să-ți placă să mergi cu noi în descoperirea micilor minuni ale naturii.

Comentariile sunt închise pe acest blog, dar pot fi contactat aici