Mai puternici decât un Parlament
Sunt usturătoare zilele astea. Toate propunerile legislative scornite de aleșii noștri sunt menite parcă să te tâmpească, să te termine psihic, să te pună la pământ ca să poți fi jucat mai bine în picioare. N-am mai văzut așa ceva, dar asta nu are greutate spusă de mine că-s tânăr încă. Are greutate în schimb dacă o zice Vlad Petreanu, care nu-i de ici de azi pe plaiurile astea ale noastre și mai știe una-alta, a văzut în viață destule. Moise Guran se întreabă dacă nu el e de vină, cumva, și dacă problema nu e de fapt cu noi ăștia care vedem și nu ne vine să credem.
Dezamăgitoare vremuri. Dar peste toate astea știi care-i treaba? Disperarea nu ajută la nimic, e doar o stare de inerție asemănătoare cu cea pe care o ai probabil liber în spațiu. Poți da din mâini și picioare oricât vrei, rezultatul e același. Am trecut de câteva ori prin ea, prin disperare; m-am simțit așa de groaznic de mă-ntreba femeia ce am, iar eu răspundeam clasic:
N-am nimic, lasă-mă-n pace!
A trebuit să am câteva momente de-astea ca să intru în starea de acceptare, de conștientizare. Mă, asta e situația, urâtă rău, dar hai să vedem ce putem face. N-am decât să mă supăr și să înjur, dar asta n-o să schimbe nimic. Absolut nimic, nimic ca-n capul lui Ponta, așa de nimic.
Am stat și-am cugetat și m-am hotărât că-s mai puternic decât planul morbid al ăstora de la Parlament. Mai puternic decât un Parlament, ăsta o să fie sloganul meu de-acum încolo. Orice ar face ei acolo eu o să merg mai departe cu ideea unei lumi mai bune. M-am hotărât să fiu berbec și să-i dau cum oi putea înainte. Să judec fiecare moment groaznic prin ceea ce pot să fac eu însumi. Așa am ajuns să merg la Roșia Montană până la urmă, așa am ales să ies în stradă weekenduri la rând, așa am ajuns să scriu despre una și despre alta pentru mine și pentru cine-o avea urechi s-asculte. Fac ce oi putea să fac.
Azi să vezi ce-am făcut. M-am uitat pe lista parlamentarilor care-au votat DA pentru inițiativa aia imbecilă cu Legea Minelor. Iar din ăia i-am luat pe-ai mei, pe deputații mei de la Buzău, vreo 9 inși. I-am luat la purecat să văd ce a decis fiecare să facă cu țara asta. Din 9 unul a fost absent, unul nu s-a priceput să voteze, unul a votat NU ca tot omul normal, iar 6 (șase!) au votat DA. 6 din 9 deputați de Buzău au zis ”da, mă, hai să radem munții ăia și hai să trântim un lac odios în inima Apusenilor”. E revoltător ca Buzăul să conducă țara în halul ăsta. Așa că i-am luat la mână și le-am compus o scrisoare în care îi întreb pe fiecare de ce a votat cum a votat, ce a luat fiecare în considerare și așa mai departe. Le-am zis c-am fost acolo, ce-am văzut, cum m-am informat și ce cred în definitiv despre toată tărășenia asta. Și da, i-am întrebat pe fiecare de ce a votat DA. Iar ăluia care a votat NU i-am mulțumit din suflet și l-am felicitat, că așa se face.
Acum să vedem ce-o ieși. Din ăștia 6, câți o să mă ieie în considerare? Câți or să-mi răspundă la ce i-am întrebat? Câți or să-și întoarcă fața către umilul cetățean Claudiu Constantin cu drept de vot și acte-n regulă, contribuabil și băiat simplu de la țară? Hai să vedem, am să te țin la curent cu acest experiment.
Te rog, dacă vrei să faci ceva și-ți mai pasă de România asta, fă ce-am făcut și eu, măcar atât. Ia-ți deputații la întrebări și vezi ce iese și zi-mi ce-ai reușit. Asta să fie umila noastră încercare de a ne lămuri ce naiba se întâmplă în hidoșenia aia de clădire a Parlamentului, umila noastră încercare de a ne întreba aleșii: Bă, dar tu ce păzești acolo, mă omul lui Dumnezeu!?
Edit: uite aci modelul meu de scrisorică pentru exemplu. Modifică după cum crezi de cuviință și trimite-le deputaților tăi, ia-i la rost:
*Domnule deputat
Mă numesc Constantin V. Claudiu și sunt domiciliat în satul Plaiu Nucului, comuna Lopătari, județul Buzău.
Vă scriu în legătură cu votul dumneavoastră din data de 10 Decembrie 2013 (marți) dat proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii minelor nr.85/2003. Dumneavoastră ați votat DA, pentru adoptarea acestui proiect de Lege.
Sunt aproape convins că sunteți la curent cu controversele care planează asupra acestei inițiative și că ați observat poziția și mesajele societății civile care, mai mult ca oricând, a ținut să-și spună cuvântul în legătură cu aceasta.
Pe mine însumi acest proiect de lege mă interesează foarte mult și îl consider unul crucial pentru dezvoltarea durabilă a României. Anul acesta am întreprins o vizită de câteva zile la Roșia Montană pentru a vedea locurile, a mă informa despre proiectul minier care se vrea a fi demarat acolo și a sta de vorbă cu oamenii în legătură cu acesta. Vreau să vă spun că o majoritate covârșitoare sunt împotriva lui și cred în mijloace alternative de dezvoltare a zonei, care este chiar în inima Munților Apuseni. Potențialul turistic este enorm, însă din cauza legislației (care spune că zona este monoindustrială) oamenilor le este foarte greu să aibă inițiative în dezvoltarea turistică.
Aș dori să știu care au fost criteriile dumneavoastră în votarea acestei inițiative care ar da undă verde exploatării la Roșia Montană (și nu numai) și ce ați luat în considerare până în momentul în care ați votat pentru adoptarea ei. Sunt convins că știți că datoria dumneavoastră este să reprezentați cetățenii care v-au ales în Parlamentul României, drept urmare sunt foarte interesat în aflarea răspunsului dumneavoastră.
Cu respect,
Claudiu Constantin – cetățean
