Inutilităţi

Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, noi oamenii pierdem prea mult timp făcând lucruri inutile şi nefolositoare. Cum timpul nu e niciodată de partea ta, te regăseşti adeseori petrecând timpul aiurea făcând cine ştie ce prostie sau, cel mai des, uitându-te ca boul: pe fereastră, pe net, la oameni, după diverse femei, la reclame, la câini vagabonzi, la televizor, la filme, într-o carte cu poze, la un telefon nou, la o placă video, la un nene dubios, la geamul nespălat, la coşul de gunoi pe care nu-l mai duce dracului nimeni odată, la praful de pe o noptieră, la patul nefăcut, în oglindă, la un fel de mâncare. Şi aşa mai departe.

Desigur, unele din lucrurile de mai sus se lasă cu ceva util, gen văzut un film bun sau dus gunoiul. Însă pun pariu că şi în viaţa ta mai mult de 56.78% din lucrurile pe care le faci sunt inutile. Gândeşte-te un pic şi recunoaşte… atâtea şi atâtea chestii pe care le faci degeaba, cel mai probabil pentru “entertainment”. La dracu cu enterteinmentul ăsta, de când a devenit o necesitate? Da’ ce tot atâtea lucruri care îţi acaparează atenţia zi de zi doar pentru a te ţine pe loc?

Pe de altă parte… ce să faci altceva? Trăim într-o lume creată nu de marile noastre aspiraţii către mai bine, ci una creată de dorinţele şi mofturile noastre, cel mai adesea puerile. Pentru că trăim zile în care îţi poţi permite aproape orice… o iei razna.

Prea multă libertate, frate! Dacă-aş fi mai bătrân aş zice că mi-e dor de vremurile când citeam pe ascuns sau scriam scrisori şi-aş tot medita moromeţian pe prispa casei, înjurând totodată Guvernul şi Parlamentul şi Senatul mă’sii şi l-aş băga pe Boc în p***a mă’sii şi mi-ar trece precum accesele de tuse bătrânească. Dar sunt tânăr cu o conştiinţă imbecilă care mă trage tot timpul de urechi: “nu ai făcut aia, nu ai mers acolo, nu ai terminat treaba aia, vezi că ai de făcut aia, ai grijă la ailaltă, aoleu a dat laptele în foc […]” şi, mai rău, am o groază de timp înainte. America mă’sii de treabă, de ce mi-o păsa de aşa de multe lucruri? Vorba personajului din Southpark: “too much pressure!!”. Da, prea multă presiune de la atâtea lucruri inutile.

Inspiră, expiră; amândouă de trei ori. Gata! Mi-a trecut momentul. Reiau noaptea de la capăt, mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare, şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare. Normalul ideal redevine anormal, totul îşi reia cursul. O alarmă urlă singuratic în noapte, un om îşi mai fumează o ţigară, o lumină se mai stinge în blocul vecin, liftul mai porneşte odată să mai care un idiot acasă. Toate bune şi frumoase; nu-i bai, o scoatem noi cumva la lumină şi de data asta.