Oamenii în care avem încredere

Dragă cititor, acest articol a ajuns recent aici pe blog de la o adresă mai veche. Dacă ceva nu pare în regulă, fă o faptă bună azi și anunță-mă aici

Uitați care-i treaba: nu știu alții cum sunt, dar eu nu mă pricep la coduri penale. Pur și simplu nu știu ce-i acolo și dacă ceea ce vrea majoritatea parlamentară să schimbe e de rău sau de bine. Sau dacă e mai bine. Și mi se întâmplă des să nu am habar de lucruri, să nu le înțeleg îndeajuns. Dar atunci când mi se întâmplă încerc să mă uit în jur după oameni mai competenți pe subiectele respective.

În cazul de față mă uit la președintele Comisiei de la Veneția. Sau la reprezentanții a 12 țări din Europa care au scăpat de mult de problemele cu care ne confruntăm noi și care au o anumită credibilitate în domeniu. Ce zic toți oamenii ăștia e că modificările legislației penale la care se lucrează intens au drept scop opusul a ceea ce se declară sus și tare. Cei ce vor să le modifice au un interes personal în a scăpa de niște condamnări, ei și niște prieteni de-ai lor.

Nu crezi un om care te trimite acasă pentru că te-ai îmbătat. Nu-l crezi nici pe-al doilea. Hai, nici pe-al treilea! Dar când 12 (doi-spre-ze-ce!) oameni îți zic să te duci acasă pentru că te-ai îmbătat… te duci acasă cu primul metrou. Ba nu, iei primul taxi pe care-l vezi și te duci naibii acasă, bețivan nenorocit și prost ce ești.

În viață am învățat câteva lucruri, printre care și asta: nu asculta sfaturi despre bani de la săraci. În același spirit pot trage linie și adăuga încă una: nu asculta sfaturi despre justiție de la infractori. E atât de simplu. Vest-europenii ăștia au și ei păcatele lor, n-o fi perfecți. Dar pe justiție sunt mai buni ca noi și am mai multă încredere în ei decât în blegii ăștia de parlamentari ai noștri. Care dacă ar fi dați afară de la serviciu ar muri de foame în câteva zile.

Știu, scriu prea mult despre politică în ultimul timp. Poate unii cititori nu apreciază asta. Citind articolele din urmă îmi dau seama totuși că am scris despre bun simț, nu despre politică. Am scris despre oameni și greșelile pe care le fac, despre minciună și cât de scurte are picioarele. Despre muncă, unitate și urmărirea unui scop comun. Despre România și viața noastră, a celor care am ales să rămânem în spațiul ăsta carpato-danubiano-pontic de care ne place și nu ne place în același timp.

Rămâne cum am stabilit: nu ascultați sfaturi despre bani de la săraci. Nu ascultați sfaturi despre justiție de la infractori. Haideți să ne alegem cu grijă oamenii pe care-i ascultăm și în care avem încredere pe diverse subiecte. Hai că putem.

Comentariile sunt închise pe acest blog, dar pot fi contactat aici