I-am cunoscut pe CreativeMonkeys (aka RObotzi)

Aşa. Să începem.

Toată lumea îi ştie pe RObotzi. Unora le place, altora nu, unii îi consideră geniali, alţii vulgari. Unora le plac glumele, altora li se par proaste. Aici e vorba de gusturile omului (care cică nu se discută) şi de preferinţele fiecăruia. E în regulă să te încadrezi în oricare din cele două categorii, sunt gusturile tale şi n-o să te judece nimeni pentru ele. Împărţirea asta de gusturi e foarte firească şi până la urmă duce la diversificarea frumosului, aşa cum este acest concept înţeles de fiecare în parte 🙂

Tocmai pentru că există această împărţire de gusturi, de când au apărut RObotzii am fost curios să-i văd pe oamenii care au creat aceste personaje şi lumea lor. Cine sunt oamenii care au creat ROBotzi, de unde sunt, cum sunt ei, ce le place, ce fac în afară de RObotzi, cum vorbesc?

La toate aceste întrebări mi-am găsit răspunsul ieri la Adobe România. Totul a început de la “ce-ar fi dacă i-am aduce pe creatorii RObotzilor aici şi-am vorbi cu ei?”. Foarte firesc, foarte normal şi demn de toată lauda. Aşadar, după cum au anunţat şi pe blogul lor, ăştia de la Adobe au făcut o selecţie de 30 de inşi sortaţi după portofoliu şi motivaţie şi i-au strâns pe toţi la un loc ca să-i ciuruiască pe CreativeMokeys cu întrebări şi chiar şi răspunsuri; inclusiv eu, că de-aia scriu articolul ăsta :p

Pentru cei cărora nu le plac RObotzii: nu vă închipuiţi că a fost o sesiune în care mai mulţi fani RObotzi şi-au făcut remarci gen “ciorbistule” unul altuia. Să ştiţi că dincolo de filmuleţul RObotzi sunt mult mai multe lucruri. E talent, e muncă, e şi un pic de sacrificiu, e pasiune, e spirit “open-source” – lucruri pe care mai ales tinerii români trebuie să le înţeleagă şi să le aprecieze.

Aşadar, la ora 16:30 ne-am strâns cu toţii pe lângă maldărele de pizza şi băuturi (inclusiv bere 😀 ). A, da, şi pe lângă cei 4 inşi făcători de ROBotzi 😀 Cum sunt ei? Nişte oameni “faini tare”, foarte simpli, fără diverse aere, prietenoşi glumeţi, dar, poate părea surprinzător, şi foarte serioşi. Întotdeauna am crezut că manifestările de un anumit fel ascund lucruri total opuse în manifestanţi, iar CreativeMonkeys mi-au confirmat-o: pe cât de funny sunt RObotzii, pe atât de serioşi sunt ei, serioşi la modul pozitiv.

Am povestit despre cum fac ei RObotzii (le ia cam 4-5 zile un episod), despre backgroundul lor (toţi aveau legătură cu arta, de la scenografie până la editare de sunet şi arhitectură). Nu vă închipuiţi că această serie de episoade comice reprezintă singura lor realizare – au mai făcut scurt-metraje şi alte filme care au fost şi premiate, au mai făcut şi alt fel de design; sunt trecuţi prin toate şi în toate au depus mai înainte de toate muncă şi pasiune. Pe lângă aceste episoade ei mai au pe site-ul lor şi multe tutoriale sau brush-uri de Photoshop oferite free, sau opinii despre munca altora care se ocupă cu arta. Am fost plăcut surprins să aflu că mulţi ştiau de ei dinainte să apară primul episod din RObotzi, ceea ce e admirabil şi le confirmă valoarea.

A, da, ca să infirm orice astfel de părere: nu au nicio legatură cu Planeta Moldova! Pentru că ştiu că au existat comentarii peste tot de genul “bă, cât de prost să fii să nu-ţi dai seama că Planeta Moldova = CreativeMokeys”. Sper că acum ăla şi-a dat seama ce înseamnă cu adevărat prost.

Am vorbit mult şi detaliat, de la mesajul pe care vor să-l transmită, prin păreri despre talentul românesc, până la monetizarea şi potenţialul business pe care munca lor l-ar putea reprezenta. Fiecare ins de acolo a participat cu păreri/opinii vizavi de subiectele astea. În general erau prezenţi oameni care aveau oarecum tangenţă cu arta/creativitatea/creaţia (webdesigneri, arhitecţi, redactori) dar şi programatori (ca mine) mai pragmatici. Fiecare om de-acolo mi s-a părut tare; erau oameni muncitori, trecuţi prin diverse experienţe de viaţă, plăcute şi neplăcute (c-aşa e-n tenis), dar care i-au făcut mai oameni şi mai buni în ceea ce fac.

Nu mă mai lungesc cu mai multe cuvinte. Vă sfătuiesc să intraţi pe site-ul lor şi să vă “hrăniţi” sau căutaţi informaţii despre ei pe Facebook sau Twitter. Chiar îi consider nişte modele, printre puţinele pe care România le are, şi nişte oameni de la care ai ce învăţa. Consider că am plecat de la întâlnirea asta mai bogat şi mai motivat decât am ajuns acolo, iar asta nu poate decât să aibă urmări bune.

Numai bine!